DECIZIE nr. 529 din 31 mai 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. b) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, precum şi a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. b) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, precum şi a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cornel General Comerţ” – S.R.L. în Dosarul nr. 2.036/4/CV/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, referindu-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 30 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.036/4/CV/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. b) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, precum şi a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Cornel General Comerţ” – S.R.L. în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 încalcă prevederile constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prin aceea că, datorită exprimării „impersonale”, nu oferă instanţelor de judecată posibilitatea de a aplica criteriile generale de individualizare a sancţiunilor contravenţionale la situaţiile concrete ivite în practică. Modul de redactare a acestui text de lege, care ignoră criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, conduce la încălcarea garanţiei prevăzute de alin. (2) al art. 53 din Legea fundamentală, respectiv cea a proporţionalităţii restrângerii exerciţiului dreptului. Totodată, se arată că măsura excesivă prevăzută de art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 instituie o formă de răspundere colectivă a tuturor salariaţilor agentului economic pentru fapta izolată a unui singur angajat, ceea ce conduce la încălcarea dreptului la muncă al celorlalţi angajaţi, prin suspendarea activităţii persoanei juridice sancţionate. În opinia autoarei excepţiei, măsura prevăzută de art. 14 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 28/1999, pe lângă faptul că nu satisface cerinţa proporţionalităţii care trebuie să existe între măsura restrângerii exerciţiului unor drepturi şi situaţia care a determinat adoptarea acesteia, echivalează practic cu închiderea unităţii, conducând la oprirea activităţii sale, ceea ce încalcă şi art. 45, respectiv art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală, referitoare la libertatea economică şi libertatea comerţului.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autoarea excepţiei.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că textele legale criticate sunt constituţionale, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor invocate din Legea fundamentală.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. b) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, precum şi dispoziţiile art. 5 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001.Prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 criticate au următorul cuprins:– Art. 11 alin. (1) lit. b) : "Amenzile pentru contravenţiile prevăzute la art. 10 se aplică agenţilor economici, cu excepţia celor prevăzute la lit. d), astfel: […]b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), i), j), I) şi m) se sancţionează cu amendă de la 80 milioane lei la 400 milioane lei;". … – Art. 14 alin. (2): "(2)Nerespectarea de către agenţii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3 luni."Prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 criticate au următorul cuprins:– Art. 5 alin. 1 lit. e): "(3) Sancţiunile contravenţionale complementare sunt: […]e) suspendarea activităţii agentului economic;". … Autoarea excepţiei arată că dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 41 privind Munca şi protecţia socială a muncii, ale art. 45 privind Libertatea economică, ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală, privind libertatea economică.Examinând excepţia de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulată, se constată că aceasta este neîntemeiată.Curtea reţine că prevederile legale criticate reprezintă norme coercitive, instituind sancţiuni contravenţionale pentru agenţii economici care nu respectă dispoziţiile legale incidente în materie, consecinţa încălcării acestora fiind amendarea contravenientului şi suspendarea activităţii acestuia. Or, stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendă, respectiv cu suspendarea activităţii agentului economic, reprezintă o opţiune a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, în deplină concordanţă cu prevederile art. 45 şi art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală. De asemenea, suspendarea activităţii agentului economic în cazul constatării contravenţiilor prevăzute de lege este justificată de imperativul protejării interesului social şi al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală, şi nu poate fi considerată ca aducând atingere prevederilor constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi sau dreptului la muncă.În acelaşi sens, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa. Astfel, de exemplu, prin deciziile nr. 407 din 4 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 25 noiembrie 2003, şi nr. 49 din 12 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 23 februarie 2004, Curtea a statuat că dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 sunt în concordanţă cu prevederile art. 135 alin. (2) din Legea fundamentală. De asemenea, prin deciziile nr. 91/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, şi nr. 355 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 497 din 8 iunie 2006, Curtea a statuat că art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, respectiv art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 nu încalcă prevederile art. 45, art. 53 alin. (2) şi ale art. 135 alin. (2) lit. b) din Legea fundamentală.Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aspectele examinate deja de Curte prin deciziile menţionate şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, inclusiv în ceea ce priveşte art. 5 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, având în vedere că, referitor la acest text de lege, nu au fost formulate critici distincte.În sfârşit, în ceea ce priveşte susţinerile autoarei excepţiei referitoare la răspunderea juridică pe care agentul economic o poartă şi, implicit, sancţiunile contravenţionale pe care acesta trebuie să le suporte pentru faptele angajatului său, acestea nu reprezintă critici de neconstituţionalitate, astfel că nu pot fi reţinute.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. b) şi ale art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, precum şi a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cornel General Comerţ” – S.R.L. în Dosarul nr. 2.036/4/CV/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2007.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Marieta Safta––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește