DECIZIE nr. 528 din 27 iunie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, excepţie ridicată de Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi în Dosarul nr. 7.458/2005 al Curţii de Apel Iaşi Secţia contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că textul de lege criticat a fost abrogat prin dispoziţiile Legii nr. 554/2004, însă soluţia legislativă pe care o conţine a fost preluată în art. 7 din acest act normativ. Cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 Curtea s-a mai pronunţat, respingând de fiecare dată excepţia, aşa încât se impune păstrarea jurisprudenţei în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 6 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 7.458/2005, Curtea de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.Excepţia a fost ridicată de Universitatea "Al. I. Cuza" din Iaşi într-o acţiune în contencios administrativ în care i s-a pus în vedere prezentarea unei dovezi cu privire la îndeplinirea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţia legală criticată, prin care se instituie parcurgerea în mod obligatoriu a procedurii administrative prealabile, îngrădeşte exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie, încălcând totodată şi dispoziţiile constituţionale ale art. 44 referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, ale art. 52 privitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică la recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, se susţine că sunt încălcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Totodată se arată că, în speţă, actul administrativ a cărui anulare se cere a intrat în circuitul civil, situaţie în care autoritatea administrativă emitentă nu îl mai poate retracta sau modifica. Procedura administrativă prealabilă sesizării instanţei de contencios administrativ, în acest caz, nu mai are niciun sens şi nu poate avea nicio eficienţă.Curtea de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia ridicată nu este întemeiată, deoarece, după cum a statuat în mod repetat Curtea Constituţională, instituirea procedurii administrative prealabile nu îngrădeşte exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie şi nici al dreptului de a ataca în contencios administrativ actul autorităţii publice, ci reprezintă o modalitate de rezolvare mai rapidă a cererilor.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, sens în care a statuat Curtea în jurisprudenţa sa.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia, îl constituie dispoziţiile art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990. În realitate, critica de neconstituţionalitate priveşte numai dispoziţiile alin. (1) al art. 5 din Legea nr. 29/1990.Având în vedere că, la data ridicării excepţiei, textul de lege criticat nu mai era în vigoare, întrucât Legea nr. 29/1990 a fost abrogată prin Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, Curtea urmează să reţină că, în realitate, obiect al excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. (1) din noua lege a contenciosului administrativ, text care preia soluţia legislativă de principiu din dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990.Aşadar, prin prezenta decizie Curtea se va pronunţa cu privire la constituţionalitatea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevede: „Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există”.Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21, 44, 52 şi 53. În realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, autorul acesteia se referă la textele constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate şi alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private în mod egal de lege, indiferent de titular, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică la recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă totodată în susţinerea acesteia şi prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 39 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 24 februarie 2005, şi nr. 670 din 15 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 27 ianuarie 2006.Cu aceste prilejuri Curtea a examinat dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 faţă de prevederile art. 21 din Constituţie, reţinând, în esenţă, următoarele: „textul constituţional care se referă la caracterul facultativ al jurisdicţiilor speciale administrative nu este aplicabil prevederilor legale criticate care instituie obligaţia persoanei vătămate de a se adresa cu reclamaţie organului administrativ emitent, pe calea recursului graţios, sau organului ierarhic superior, pe calea recursului ierarhic, mai înainte de sesizarea instanţei de judecată cu anularea actului considerat ilegal. [à’61] Nicio dispoziţie constituţională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicţional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ graţios sau a celui ierarhic.” „Instituirea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicţional nu este contrară principiului liberului acces la justiţie cât timp decizia organului administrativ poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti.”Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte deja examinate de Curte prin deciziile menţionate şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în acestea îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Cât priveşte critica referitoare la încălcarea prin textul de lege criticat a prevederilor art. 52 din Constituţie, Curtea observă că nici aceasta nu poate fi reţinută. Procedura administrativă prealabilă reglementată de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reprezintă o condiţie a exercitării dreptului de a sesiza instanţa, stabilită în acord cu prevederile art. 52 alin. (2) din Legea fundamentală.Nu se poate reţine nici critica privind încălcarea art. 53 din Constituţie, întrucât prin textul de lege criticat nu se aduce nicio restrângere exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prin raportare la prevederile art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât textele constituţionale invocate nu au incidenţă în cauză.În sfârşit, în ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reţinută, atâta timp cât prin textul de lege criticat nu este împiedicat accesul la justiţie, părţile beneficiind de toate mijloacele şi garanţiile procedurale specifice unui proces echitabil.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi în Dosarul nr. 7.458/2005 al Curţii de Apel Iaşi Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 iunie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește