DECIZIE nr. 528 din 2 decembrie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 lit. d) şi ale art. 31 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993



Ioan Muraru – preşedinteViorel Mihai Ciobanu – judecătorMihai Constantinescu – judecătorNicolae Popa – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorPaula C. Pantea – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Pastia Olga Sultana Ecaterina Maria şi Pastia Constantin Ion Dumitru împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 58 din 26 martie 1997.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 2 decembrie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Curtea Suprema de Justiţie – Secţia civilă, prin Încheierea din 31 octombrie 1996, pronunţată în Dosarul nr. 1.259/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 lit. d) şi ale art. 31 din Legea nr. 56/1993, invocată de Pastia Olga Sultana Ecaterina Maria şi Pastia Constantin Ion Dumitru.Potrivit dispoziţiilor art. 25 lit. d) şi ale art. 31 din Legea nr. 56/1993, în situaţia în care o secţie a Curţii Supreme de Justiţie considera ca este cazul sa revină asupra propriei sale jurisprudente, judecata se întrerupe şi sunt sesizate Secţiile Unite ale Curţii Supreme de Justiţie spre a se pronunţa asupra sesizării privind schimbarea jurisprudenţei.Prin decizia recurată excepţia a fost respinsă, reţinându-se ca prevederile sus-menţionate din Legea nr. 56/1993 corespund dispoziţiilor art. 125 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, dând expresie necesităţii de unificare a jurisprudenţei, în scopul de a se asigura aplicarea unitară şi corecta a legii, corespunzătoare principiului egalităţii cetăţenilor în faţa justiţiei şi a legii, care este încălcat în cazul în care în aplicarea aceleiaşi legi instanţele judecătoreşti pronunţa soluţii diferite, adesea ireconciliabile.Împotriva acestei decizii, prin prezentul recurs s-au invocat următoarele motive:– numai legea este izvor de drept, nu şi interpretarea data legii de către Secţiile Unite;– judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii, principiu ce "se referă atât la autoritatea judecătorilor în ansamblu, a diferitelor instanţe judecătoreşti, cat şi a fiecărui judecător care face parte din completele de judecată de la oricare instanţa";– practica judecătorească unitară se realizează prin intermediul căilor de atac.În finalul motivelor de recurs se arata ca, indiferent de scopul urmărit prin invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, "exista interesul general al societăţii, al fiecărui justiţiabil în parte în asigurarea independentei depline a judecătorilor, a supunerii acestora numai faţă de lege, potrivit conştiinţei lor".CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile art. 25 lit. d) şi ale art. 31 din Legea nr. 56/1993, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:Potrivit art. 51 din Constituţie, legea este izvor de drept. Aceasta nu înseamnă însă ca jurisprudenta nu are un rol important în aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti. Principiul supunerii judecătorului numai faţă de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituţie, nu are şi nici nu poate să aibă semnificatia aplicării diferite şi chiar contradictorii a uneia şi aceleiaşi dispoziţii legale, în funcţie exclusiv de subiectivitatea interpretării unor judecători diferiţi. O asemenea conceptie nu ar putea duce decât la consacrarea, chiar pe temeiul independentei judecătorilor, a unor soluţii ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât, legea fiind aceeaşi, aplicarea ei nu poate fi diferita, asa încât intima convingere a judecătorului nu poate justifica o asemenea consecinţa. De altfel, în cadrul dezbaterilor Adunării Constituante, s-a reţinut numai obligaţia judecătorului de a se supune legii, neadoptandu-se propunerea formulată printr-un amendament de a se menţiona, în plus, potrivit "intimei sale convingeri", pe argumentul ca, în esenta, consacrarea constituţională a intimei convingeri care, prin natura sa, este necontrolabila, ar insemna instituirea unui criteriu subiectiv, ce ar putea favoriza abuzurile în aplicarea legii. De aceea, numai o practica judecătorească unitară reflecta cerinţele principiului constituţional al supunerii judecătorului numai faţă de lege.Asigurarea caracterului unitar al practicii judiciare este impusa şi de principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, deci inclusiv a autorităţilor judecătoreşti, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia şi aceleiaşi legi soluţiile instanţelor judecătoreşti ar fi diferite şi chiar contradictorii.Asa cum se arata în excepţia invocată, practica judecătorească unitară se realizează prin intermediul căilor de atac. Existenta căilor de atac nu inlatura însă necesitatea ca, la nivelul Curţii Supreme de Justiţie, dacă o secţie doreşte să se abata de la jurisprudenta sa, să se adreseze Secţiilor Unite ale Curţii, deoarece altminteri ar insemna ca aceasta jurisprudenta, pentru secţiile Curţii Supreme de Justiţie cel puţin, să fie aleatorie, oricând o secţie putând încalcă propria sa jurisprudenta. O asemenea consecinţa însă este contrară principiului supunerii judecătorilor numai faţă de lege şi al egalităţii cetăţenilor în faţa autorităţilor judecătoreşti.Pentru motivele arătate, în temeiul prevederilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul declarat de Pastia Olga Sultana Ecaterina Maria şi Pastia Constantin Ion Dumitru împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 58 din 26 martie 1997.Definitivă.Pronunţată în şedinţa din 2 decembrie 1997.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof.univ.dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Maria Bratu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește