DECIZIE nr. 528 din 11 octombrie 2005

referitoare la excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. 1, art. 57 alin. 1 şi ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedură penala



Ioan Vida – presedinteNicolae Cochinescu – judecatorAspazia Cojocaru – judecatorConstantin Doldur – judecatorAcsinte Gaspar – judecatorPetre Ninosu – judecatorIon Predescu – judecatorSerban Viorel Stanoiu – judecatorNicoleta Grigorescu – procurorDaniela Ramona Maritiu – magistrat-asistentPe rol se afla solutionarea excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. 1, art. 57 alin. 1 şi ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedură penala, excepţie ridicata de Mircea Popa în Dosarul nr. 6.995/2004 al Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie – Sectia penala.Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 29 septembrie 2005 şi au fost consemnate în incheierea din acea data, când Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 4 octombrie 2005, pentru a se depune concluzii scrise. La data de 4 octombrie 2005, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 11 octombrie 2005.CURTEA,având în vedere actele şi lucrarile dosarului, retine urmatoarele:Prin Incheierea din 4 aprilie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 6.995/2004, Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie – Sectia penala a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. 1, art. 57 alin. 1 şi ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedură penala. Excepţia a fost ridicata de Mircea Popa intr-o cauza ce are ca obiect solutionarea unei cereri de stramutare.În motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile de lege criticate încalcă principiul egalitatii cetatenilor în faţa legii, deoarece acest principiu constituţional "vine în contradictie cu caracterul secret al informaţiilor solicitate spre lamurirea instanţei de judecată, intrucat instanţa poate proceda discretionar şi discriminator faţă de interesele uneia din părţi, de vreme ce informaţiile respective nu sunt dezvaluite acesteia". De asemenea, sunt incalcate şi principiul liberului acces la justiţie, şi dreptul la un proces echitabil prin pronuntarea hotărârii ce solutioneaza cererea de stramutare pe baza unor informaţii secrete. "Procesul nu poate fi echitabil, în măsura în care părţile nu au posibilitatea efectiva, reala de a cunoaste toate probele şi aspectele de fapt pe baza cărora instanţa de judecată îşi formeaza convingerea." Astfel, dreptul la aparare, "care presupune în mod esential cunoasterea tuturor elementelor care vor fi avute în vedere de către instanţa de judecată în pronuntarea hotărârii, este violat flagrant prin impunerea caracterului secret al unora din elementele luate în considerare la deliberare".Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie – Sectia penala apreciaza ca excepţia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Dispozitiile legale privitoare la procedura de informare a Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie, în vederea solutionarii cererii de stramutare a judecarii cauzei penale, nu numai că nu aduc atingere dreptului la aparare sau dreptului părţii la un proces echitabil, dar sunt destinate să asigure condiţiile pentru exercitarea deplina a acestor drepturi, permitand instanţei lamurirea asupra motivelor şi temeiniciei cererii de stramutare. Informaţiile obtinute în cadrul acestei proceduri nu privesc solutionarea în fond a procesului penal, astfel încât faptul că nu sunt accesibile părţilor nu este de natura sa aduca atingere drepturilor invocate de autorul excepţiei de neconstitutionalitate. Mai mult, stramutarea este o procedură speciala, de stabilire a competentei teritoriale a instanţei de judecată, menita tocmai să asigure condiţiile unui proces echitabil, în care toate părţile sa dispună de aceleasi mijloace de aparare şi să aibă posibilitatea să-şi exercite dreptul la aparare în mod efectiv şi eficient.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicata.Guvernul apreciaza ca excepţia de neconstitutionalitate este neintemeiata. În acest sens arata ca, în jurisprudenta sa, Curtea Constituţională a statuat ca dispozitiile art. 55-61 din secţiunea a II-a, cu denumirea "Stramutarea judecarii cauzei penale", din cap. II titlul II "Competenţa" al părţii generale a Codului de procedura penala respecta normele care definesc un proces echitabil, precum şi principiul asigurarii dreptului la aparare. De asemenea, Curtea Constituţională a mai statuat, în jurisprudenta sa, ca dispozitiile de lege criticate nu numai că nu aduc atingere dreptului la aparare sau dreptului părţii la un proces echitabil, dar sunt destinate să asigure condiţiile pentru exercitarea deplina a acestor drepturi, permitand instanţei lamurirea asupra motivelor şi temeiniciei cererii de stramutare. Informaţiile obtinute în cadrul acestei proceduri nu privesc solutionarea în fond a procesului penal, astfel încât faptul că nu sunt accesibile părţilor nu este de natura sa aduca atingere drepturilor invocate de autorul excepţiei de neconstitutionalitate. Stramutarea este o procedură speciala, de stabilire a competentei teritoriale a instanţei de judecată, menita tocmai să asigure condiţiile unui proces echitabil, în care toate părţile sa dispună de aceleasi mijloace de aparare şi să aibă posibilitatea să-şi exercite dreptul la aparare în mod efectiv şi eficient. În cadrul acestei proceduri, exigentele art. 24 alin. (1) din Constitutie şi cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale sunt indeplinite, intrucat părţile au posibilitatea sa comunice Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie, în mod nemijlocit, informaţii şi dovezi cu privire la imprejurarile procesului şi să îşi prezinte pozitia faţă de admisibilitatea şi temeinicia cererii de stramutare. În ceea ce priveste dispozitiile art. 60 alin. 1 din Codul de procedură penala, prin Decizia nr. 82/2001 Curtea Constituţională a statuat ca principiul constituţional al liberului acces la justiţie, prevăzut la art. 21, nu are semnificatia ca acest drept trebuie asigurat la toate structurile judecătorești – judecatorii, tribunale, curti de apel, Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie – şi în privinta tuturor cailor de atac prevăzute de lege. În aceste condiţii, prin lege pot fi instituite reguli deosebite în considerarea unor situaţii diferite. În consecinţa, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili regula potrivit careia hotărârea de stramutare nu este supusă nici unei cai de atac, deoarece prin această instanţă nu se pronunţă asupra fondului, iar exercitarea unor cai de atac ar prelungi nejustificat judecarea definitivă a cauzelor.Avocatul Poporului apreciaza ca excepţia de neconstitutionalitate este neintemeiata. În acest sens, facand referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale, arata ca stramutarea nu este o procedură de solutionare în fond a procesului, ci constituie o procedură speciala, de stabilire a competentei teritoriale a instanţei de judecată, menita tocmai să asigure desfăşurarea normala a procesului, fiind pe deplin respectate condiţiile unui proces echitabil. De asemenea, faptul ca admiterea sau respingerea cererii de stramutare se dispune de către Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie, fără aratarea motivelor, contribuie la indeplinirea solutionarii cauzei deduse judecatii într-un termen rezonabil. În realitate, faptele asupra cărora este chemata să se pronunte instanţa competenţa sa judece cererea de stramutare nu ţin de pricina insasi, ci de asigurarea condiţiilor pe care le implica normele procedurale, respectiv nepartinirea şi obiectivitatea în solutionarea cauzei, condiţii care vizeaza toate părţile în proces, indiferent de calitatea lor procesuala. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. 1, art. 57 alin. 1 şi ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedură penala faţă de prevederile art. 24 alin. (1) din Constitutie, arata, facand referire la Decizia Curtii Constitutionale nr. 92/1996, ca dreptul la aparare nu este încălcat, intrucat acesta se realizează cu prilejul judecarii pe fond a cauzei şi al solutionarii cailor de atac. Mai mult, art. 59 alin. 2 din Codul de procedură penala prevede că, atunci „când părţile se infatiseaza, se asculta şi concluziile acestora”. În consecinţa, de vreme ce nu se judeca fondul cauzei, nu se poate sustine ca interesele justiţiabililor ar fi prejudiciate.Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate ridicata.CURTEA,examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, sustinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizata şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze excepţia de neconstitutionalitate ridicata.Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 55 alin. 1, art. 57 alin. 1 şi ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedură penala. Textele de lege criticate au urmatorul continut:– Art. 55 alin. 1: "Curtea Suprema de Justiţie stramuta judecarea unei cauze de la instanţa competenţa la o alta instanţa egala în grad, în cazul în care, apreciind temeinicia motivelor de stramutare, considera ca prin aceasta se asigura desfăşurarea normala a procesului.";– Art. 57 alin. 1: "Preşedintele Curtii Supreme de Justiţie cere, pentru lamurirea instanţei, informaţii de la preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se afla cauza a carei stramutare se cere, comunicandu-i totodata termenul fixat pentru judecarea cererii de stramutare.";– Art. 60 alin. 1: "Curtea Suprema de Justiţie dispune, fără aratarea motivelor, admiterea sau respingerea cererii."În susţinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale autorul excepţiei invoca incalcarea prevederilor art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (2) şi (3), art. 24, art. 53 şi ale art. 124 din Constitutie, care au urmatorul continut:– Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituţiei, a suprematiei sale şi a legilor este obligatorie.";– Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetatenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminari.(2) Nimeni nu este mai presus de lege." … – Art. 21 alin. (2) şi (3): "(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil." … – Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."; … – Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apararea securitatii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertatilor cetatenilor; desfăşurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrangerea poate fi dispusa numai dacă este necesară intr-o societate democratica. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicata în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii."; … – Art. 124: "(1) Justiţia se infaptuieste în numele legii.(2) Justiţia este unica, impartiala şi egala pentru toţi. … (3) Judecatorii sunt independenti şi se supun numai legii." … Examinand excepţia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca prin Decizia nr. 237 din 5 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 28 iulie 2003, a retinut ca dispozitiile art. 55-61 din secţiunea a II-a, cu denumirea „Stramutarea judecarii cauzei penale”, din cap. II titlul II (Competenţa) al părţii generale a Codului de procedura penala respecta normele care definesc un proces echitabil, precum şi principiul asigurarii dreptului la aparare. În acest sens, Curtea a observat ca stramutarea nu este o procedură de solutionare în fond a procesului, ci constituie o procedură speciala, de stabilire a competentei teritoriale a instanţei de judecată, menita tocmai să asigure condiţiile unui proces echitabil, în care părţile sa dispună de aceleasi mijloace de aparare şi să aibă posibilitatea să îşi exercite dreptul la aparare în mod efectiv şi eficient. În cadrul acestei proceduri, exigentele art. 24 alin. (1) din Constitutie sunt indeplinite, intrucat părţile au posibilitatea sa comunice Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie, în mod nemijlocit, informaţii şi dovezi cu privire la imprejurarile procesului şi să îşi prezinte pozitia faţă de admisibilitatea şi temeinicia cererii de stramutare. De asemenea, prin Decizia nr. 156 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 14 aprilie 2004, având ca obiect excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. 1 şi art. 60 alin. 1 din Codul de procedură penala, Curtea a statuat ca dispozitiile legale privitoare la procedura de informare a Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie, în vederea solutionarii cererii de stramutare a judecarii cauzei penale, nu numai că nu aduc atingere dreptului la aparare sau dreptului inculpatului la un proces echitabil, dar sunt destinate să asigure condiţiile pentru exercitarea deplina a acestor drepturi, permitand instanţei lamurirea asupra motivelor şi temeiniciei cererii de stramutare. Informaţiile obtinute în cadrul acestei proceduri nu privesc solutionarea în fond a procesului penal, astfel încât faptul că nu sunt accesibile părţilor nu este de natura sa aduca atingere drepturilor invocate de autorul excepţiei de neconstitutionalitate.Solutia adoptata şi considerentele deciziilor citate sunt valabile şi în prezenta cauza, intrucat nu au aparut elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale.În ceea ce priveste pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 53 din Constitutie, Curtea retine ca acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care exista o restrangere a exercitarii drepturilor şi libertatilor fundamentale ale cetatenilor, restrangere care, astfel cum s-a aratat anterior, nu s-a constatat.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUTIONALAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. 1, art. 57 alin. 1 şi ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedură penala, excepţie ridicata de Mircea Popa în Dosarul nr. 6.995/2004 al Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie – Sectia penala.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în sedinta publică din data de 11 octombrie 2005.PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Maritiu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește