DECIZIE nr. 527 din 25 noiembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 493 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAurelia Popa – procurorCristina Toma – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marius Corneliu Costinescu şi Diana Maria Costinescu în Dosarul nr. 6.189/2004 al Judecătoriei Bacău.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile art. 493 din Codul de procedură civilă protejează dreptul de proprietate al coproprietarului, care nu are raporturi directe cu creditorul. Arată, în acelaşi timp, că art. 26 alin. (1) şi art. 48 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu sunt relevante pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 493 din Codul de procedură civilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 2 iulie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 6.189/2004, Judecătoria Bacău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marius Corneliu Costinescu şi Diana Maria Costinescu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că prevederile art. 493 din Codul de procedură civilă încalcă principiul constituţional al garantării dreptului de proprietate, precum şi pe cel al ocrotirii familiei şi sprijinirii relaţiilor familiale.Într-adevăr, o dată partajată universalitatea de bunuri supusă regimului coproprietăţii devălmaşe, relaţiile de familie sunt în mod iremediabil vătămate, având în vedere absenţa pe mai departe a unui interes comun al soţilor, în ceea ce priveşte dezvoltarea familiei, bazată pe o susţinere materială comună.Mai mult, lichidarea patrimoniului comun al soţilor este posibilă, în conformitate cu textul de lege criticat, înainte ca hotărârea judecătorească pusă în executare să devină irevocabilă.Aşa fiind, prevederile art. 493 din Codul de procedură civilă dau întâietate unui drept subiectiv, dreptul de creanţă al unui terţ, încălcând în acest fel principiile constituţionale amintite.În consecinţă, se impune eliminarea posibilităţii executării silite a bunurilor devălmaşe, mai înainte ca hotărârea judecătorească dată împotriva unuia dintre soţi să devină irevocabilă.Judecătoria Bacău apreciază că, prin reglementarea art. 493 din Codul de procedură civilă, legiuitorul a urmărit protejarea proprietăţii, punând la îndemâna persoanei interesate (soţul coproprietar sau creditorul personal al unuia dintre soţi) mijlocul de a obţine urmărirea silită numai a bunurilor soţului debitor, ce vor fi rezultat din împărţeală. În acest fel, soţul debitor nu va putea evita urmărirea silită pornită de creditorii săi, prevalându-se de faptul că nu are bunuri personale.Soţul coproprietar şi, cu atât mai puţin, soţul debitor urmărit nu pot invoca principiul ocrotirii familiei, arătând că împărţirea bunurilor comune poate duce la vătămarea relaţiilor de familie, întrucât situaţia la care s-a ajuns este consecinţa directă a atitudinii nechibzuite a cel puţin unuia dintre ei, şi nimeni nu se poate prevala de propria culpă pentru a reclama apărarea unui drept.În concluzie, instanţa de judecată apreciază excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 din Codul de procedură civilă ca fiind neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul apreciază că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Legea, respectiv Codul de procedură civilă, prin art. 493, precum şi prin alte dispoziţii conexe, asigură respectarea garanţiilor procesuale privind realizarea drepturilor şi intereselor legitime, atât ale creditorilor urmăritori, cât şi ale debitorului urmărit asupra imobilului aflat în proprietate comună.Pentru realizarea dreptului de creanţă al creditorului, potrivit art. 371^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă, veniturile şi bunurile urmăribile ale debitorului pot fi supuse urmăririi numai în măsura necesară pentru realizarea drepturilor creditorilor. Acelaşi text consacră, totodată, caracterul unipatrimonial al executării silite. Drept urmare, pentru a putea urmări partea debitorului dintr-un imobil aflat în proprietate comună, creditorii personali ai acestuia trebuie, potrivit art. 493 alin. 1 din acelaşi cod, să ceară mai întâi împărţirea imobilului prin acţiune separată sau, potrivit art. 400^1, în cadrul judecării contestaţiei la executare.Aşa fiind, textul de lege criticat nu contrazice nici o prevedere constituţională, ci, pentru persoanele aflate în situaţia dată, stabileşte drepturi şi obligaţii corespunzătoare, conform art. 15 alin. (1) din Constituţie.În concluzie, Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 din Codul de procedură civilă urmează a fi respinsă.Avocatul Poporului apreciază că, deoarece, în condiţiile în care partea din bunurile imobile aflate în proprietate comună nu poate fi urmărită de creditorii personali ai unui debitor coproprietar şi codevălmaş, nu se încalcă principiul constituţional al garantării dreptului de proprietate privată.Dispoziţiile art. 493 din Codul de procedură civilă sunt conforme cu art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, ele constituind norme procedurale ce dau expresie opţiunii legiuitorului în concordanţă cu prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.Excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, în raport de dispoziţiile art. 44 alin. (3) şi (4) din Constituţie, şi întrucât reglementările legale criticate nu fac referire la expropriere sau la naţionalizare.În ceea ce priveşte prevederile art. 44 alin. (5), (6), (7), (8) şi (9), precum şi ale art. 48 din Constituţie, de asemenea invocate ca norme de referinţă, acestea nu sunt relevante în cauză.În concluzie, Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 493 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 493 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Textul legal criticat are următorul conţinut: „(1) Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaş nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărţeala acestora.(2) Creditorii personali pot urmări însă cota-parte determinată a debitorului lor din imobilul aflat în coproprietate, fără a mai fi necesar să ceară împărţeala". … Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 26 alin. (1), art. 44 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) teza întâi, art. 48 alin. (1), (2) şi (3) şi ale art. 136 alin. (1) şi (5) din Constituţie, care au următorul conţinut:– Art. 26 alin. (1): "Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată".;– Art. 44 alin. (1) teza întâi: "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate".;– Art. 44 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular".;– Art. 48 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.(2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă. … (3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie."; … – Art. 136 alin. (1) şi (5): (1) Proprietatea este publică sau privată. […](5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţă, urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:Textele din Constituţie menţionate reprezintă exclusiv produsul unui proces de identificare realizat de Curte, în temeiul susţinerilor autorilor excepţiei, în sensul că textul legal dedus controlului ar contraveni principiilor constituţionale al garantării dreptului de proprietate, respectiv al ocrotirii familiei şi sprijinirii relaţiilor familiale, pe care se limitează să le menţioneze ca atare, fără a indica prevederile constituţionale în care îşi au sorgintea.Referitor la art. 26 alin. (1) şi art. 48 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care dau expresie principiului ocrotirii familiei, domeniul lor de aplicare, cu totul altul decât cel al art. 493 din Codul de procedură civilă, face imposibilă o eventuală coliziune între ele, ceea ce impune concluzia lipsei de relevanţă, ca texte de referinţă, a prevederilor constituţionale menţionate.În ceea ce priveşte celelalte texte constituţionale de referinţă, având ca obiect garantarea dreptului de proprietate, departe de a le contraveni, reglementarea legală dedusă controlului le dă expresie, întrucât împărţeala pe care o instituie, ca o condiţie prealabilă imperativă a realizării creanţei faţă de debitorul coproprietar, constituie o măsură de protecţie a dreptului celuilalt coproprietar, care nu are calitatea de debitor faţă de creditorul urmăritor.Aşa fiind, susţinerea autorilor excepţiei, potrivit căreia s-ar aduce astfel atingere dreptului de proprietate, nu poate fi primită, întrucât, în condiţiile în care patrimoniul debitorului face obiectul dreptului de gaj general al creditorilor săi (art. 1.718 din Codul civil), ar fi de neconceput ca deţinerea în coproprietate a unui bun, a mai multe sau chiar a tuturor bunurilor din acest patrimoniu să fie convertită într-un fine de neurmărire a respectivelor bunuri. Nu se poate susţine deci decât dintr-o optică deformată şi fără suport că astfel s-ar aduce atingere dreptului de proprietate, de vreme ce acesta aparţine unui debitor rău platnic, care nu înţelege să-şi execute voluntar obligaţia asumată constituită într-o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE :Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marius Corneliu Costinescu şi Diana Maria Costinescu în Dosarul nr. 6.189/2004 al Judecătoriei Bacău.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Toma

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește