DECIZIE nr. 524 din 31 mai 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Cheng Xue Wen în Dosarul nr. 9.852/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 148D/2007, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Chen Shuting în Dosarul nr. 8.882/302/RF/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 148D/2007 la Dosarul nr. 58D/2007, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Precizează că Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată expres prin Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, dar că soluţia legislativă conţinută de textul criticat a fost preluată ca principiu de noua reglementare la art. 26. Menţionează că în domeniul reglementat de textul de lege criticat Curtea Constituţională are o bogată jurisprudenţă a cărei modificare nu se justifică în prezenta cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 18 decembrie 2006 şi 2 noiembrie 2006, pronunţate în dosarele nr. 9.852/302/2006 şi nr. 8.882/302/RF/2005, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, respectiv Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţia a fost ridicată de Cheng Xue Wen şi, respectiv, Chen Shuting în cauze civile având ca obiect obţinerea statutului de refugiat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate având un conţinut similar se susţine, în esenţă, că redactarea art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 este imprecisă în ceea ce priveşte protejarea dreptului la respectarea vieţii de familie ca o condiţie de acordare a protecţiei umanitare. Arată că dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Constituţie, raportate la cele ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituie în sarcina statelor obligaţia de a se abţine de la orice amestec în exercitarea de către o persoană a dreptului său la viaţa de familie, iar legea trebuie să indice cu suficientă claritate limitele şi modalităţile de exercitare a marjei de apreciere acordate autorităţilor. Face referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauzele Airey împotriva Irlandei, 1979, Moustaquim împotriva Belgiei, 1991, Lupşa împotriva României, 2006, şi Boultif împotriva Elveţiei, 2001.Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul precizează că prevederile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 au fost preluate de art. 26 din Legea nr. 122/2006, lege care a abrogat ordonanţa menţionată. Consideră că textul criticat oferă suficiente elemente pentru a fi înţelese condiţiile în funcţie de care se poate acorda forma solicitată de protecţie umanitară, fără să aducă atingere dreptului la viaţa de familie, garantat de Constituţie.Avocatul Poporului arată că, urmare a abrogării Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 prin Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 26 din aceasta, dispoziţiile criticate fiind preluate, de principiu, în cuprinsul articolului amintit. Consideră că dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 122/2006 sunt constituţionale. Apreciază în acest sens că nu este pertinentă invocarea prevederilor art. 26 alin. (1) din Constituţie, raportate la cele ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, referitoare la protecţia umanitară condiţionată.La data sesizării Curţii Constituţionale, potrivit dispoziţiilor art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care a intrat în vigoare la 16 august 2006, prevederile art. 5 din ordonanţă erau abrogate.Ele au fost preluate, în esenţă, de art. 26 din Legea nr. 122/2006, care instituie o formă de protecţie a străinilor şi apatrizilor, denumită „protecţie subsidiară”.Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 26 – Protecţia subsidiară din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, care au următorul conţinut: „(1) Protecţia subsidiară se poate acorda cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţări.(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: … 1. condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse; sau2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau3. o ameninţare serioasă, individuală, la adresa vieţii sau integrităţii, ca urmare a violenţei generalizate în situaţii de conflict armat intern ori internaţional, dacă solicitantul face parte din populaţia civilă."În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată, precum şi prevederilor art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare similară şi prin raportare la aceleaşi prevederi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ca şi în prezenta cauză. Argumentele pe baza cărora Curtea Constituţională a respins criticile de neconstituţionalitate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză cu atât mai mult cu cât în cazul de faţă se invocă şi dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Constituţie, care reprezintă transpunerea la nivel naţional a prevederilor similare cuprinse în art. 8 din convenţia amintită. Prin deciziile nr. 702 din 19 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, nr. 841 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 22 ianuarie 2007, şi nr. 64 din 25 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 15 februarie 2007, Curtea Constituţională a respins excepţia ca neîntemeiată.În cauza de faţă nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în această materie.Nici invocarea în motivarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate a anumitor cauze soluţionate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu constituie argumente în susţinerea neconstituţionalităţii textului de lege criticat. Jurisprudenţa invocată priveşte mai degrabă aplicarea legii criticate în spiritul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Or, aspectele legate de aplicarea legilor sunt de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti, neputând face obiectul controlului exercitat de Curtea Constituţională.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Cheng Xue Wen şi Chen Shuting în Dosarul nr. 9.852/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi, respectiv, în Dosarul nr. 8.882/302/RF/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurărisociale, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2007.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește