Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 125 din 25 martie 1998
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Acte care fac referire la acest act: | |
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 313/1879 privind anularea clauzei penale din oarecare contracte şi pentru adaosul unui alineat la art. 1.089 din Codul civil
Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorViorel Mihai Ciobanu – judecătorMihai Constantinescu – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorPaula C. Pantea – procurorClaudia Miu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 313/1879, ridicată de Chiriac Constantin în Dosarul nr. 3.351/1997 al Judecătoriei Iaşi.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 1997, în prezenta lui Chiriac Constantin, autor al excepţiei, a reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa celorlalte părţi legal citate, fiind consemnate în încheierea din acea data, când Curtea Constituţională, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea pentru data de 25 noiembrie 1997 şi apoi pentru data de 2 decembrie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Judecătoria Iaşi, prin Încheierea din 21 martie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 3.351/1997, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte şi pentru adaosul unui alineat la art. 1.089 din Codul civil, ridicată de Chiriac Constantin.Din încheierea de sesizare, ca şi din actele anexate la aceasta, rezultă ca numitii Muscalu Ioan şi Muscalu Cecilia au împrumutat suma de 20.000.000 lei de la Chiriac Constantin, în baza contractului autentificat sub nr. 5.789 din 17 iulie 1996 la Biroul notarului public Stela Badarau, cu plata unei dobânzi lunare de 20% la suma împrumutată, suma pe care s-au obligat sa o restituie până la data de 17 ianuarie 1997. Muscalu Ioan şi Muscalu Cecilia au garantat restituirea împrumutului cu apartamentul proprietatea lor, situat în municipiul Iaşi, bd. Poitiers nr. 27, bl. I 7, sc. A, ap. 3.La data de 23 ianuarie 1997, creditorul Chiriac Constantin a solicitat Judecătoriei Iaşi executarea silită a obligaţiei de restituire a împrumutului acordat debitorilor Muscalu Ioan şi Muscalu Cecilia, instituindu-se, de către executorul judecătoresc, Comandamentul nr. 210/1997.La data de 20 februarie 1997, Muscalu Ioan şi Muscalu Cecilia au introdus, la Judecătoria Iaşi, contestaţie la executare, solicitând să se dispună anularea formelor de executare silită asupra apartamentului proprietatea lor, ce formează obiectul Dosarului nr. 3.351/1997.În motivarea contestaţiei se arata ca dobânda lunară de 20% aplicată la suma împrumutată de 20.000.000 lei înseamnă o dobânda anuală de 240%, ceea ce reprezintă o clauza penală deghizată, întrucât depăşeşte cu mult dobânda de refinantare bancară de 33% pe an.Art. 1 din Legea nr. 313/1879 prevede că este nulă clauza penală aflată într-un contract de împrumut, „judecătorul având posibilitatea sa o reducă la dobânda legală, având abilitarea din art. 2 din aceeaşi lege sa o anuleze”.În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile Legii nr. 313/1879 sunt neconstituţionale şi deci ele au fost abrogate implicit, întrucât dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege indiferent de titular”.Art. 1 din lege procedează la modificarea unor dispoziţii din Codul civil şi la adăugarea unui alineat la art. 1.089 şi la art. 1.588 din Codul civil, "texte care fac trimitere la contractele între persoanele fizice şi mai puţin la relaţiile comerciale".Pentru relaţiile comerciale, dispoziţiile legale actuale, inclusiv cele privind băncile, nu stipulează limite de dobânzi, Banca Naţionala a României uzand de dobânzi de refinantare de până la peste 400% .În aceste condiţii, în opinia autorului excepţiei, sunt neconstituţionale dispoziţiile art. 1 şi 2 din Legea nr. 313/1879, întrucât creează un statut inferior persoanelor fizice faţă de persoanele juridice şi o stare de inegalitate.Dacă aceste dispoziţii legale s-ar aplica, se susţine în continuare, "s-ar ajunge la o limitare a dreptului de a contracta", la o restrangere "a unor drepturi cu privire la care Constituţia stabileşte cazurile exprese de asemenea limitări în art. 49".Instanţa de judecată în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în forma sa iniţială, şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia nu este intemeiata, pentru următoarele motive:În conformitate cu prevederile art. 150 alin. (1) din Constituţie, legile anterioare acesteia rămân în vigoare în măsura în care nu contravin dispoziţiilor sale.Cum Legea nr. 313/1879 este anterioară Constituţiei, în cauza nu se pune problema neconstitutionalitatii sale, ci dacă mai este sau nu în vigoare ca urmare a adoptării Constituţiei, iar asupra acestui aspect competenţa de a se pronunţa aparţine instanţelor de judecată, cu prilejul soluţionării fondului.În scopul soluţionării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, în forma sa iniţială, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul sau de vedere al Guvernului se arata ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata pentru următoarele motive:– textele legii atacate ca neconstitutionala "nu se referă la dobânzi, ci la clauze penale, fiind adevărat ca art. 2 se referă şi la clauza penală deghizată sub forma unor dobânzi";– dispoziţiile Legii nr. 313/1879 nu pot fi considerate abrogate implicit prin Constituţie, pentru ca, pe de o parte, „nu se poate pretinde egalitate de tratament între raporturile civile şi cele comerciale sau bancare, fiecare dintre acestea având o identitate proprie”, iar pe de altă parte, invocarea art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu este pertinenta;– dispoziţiile art. 1 şi 2 nu pot fi considerate neconstituţionale, atâta vreme cat prin ele se realizează tocmai protecţia cetăţenilor care recurg la împrumuturi împotriva cametei şi exploatării situaţiilor precare de către alţi cetăţeni;– textele legale atacate ca fiind neconstituţionale pot fi considerate modificate prin efectul Decretului nr. 311/1954, „dacă se stabileşte ca, în virtutea art. 2 din Legea nr. 313/1879, este vorba de clauza penală deghizată, care infrange regulile din decretul amintit, încât trimiterile la art. 1.589 şi la art. 1.084 din Codul civil nu ar mai putea fi considerate corespunzătoare”.Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, actele şi lucrările dosarului, raportul judecătorului-raportor, punctul de vedere al Guvernului, susţinerile autorului excepţiei, precum şi ale reprezentantului Ministerului Public şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competenţa să se pronunţe asupra excepţiei cu care a fost sesizată.Dispoziţiile art. 1 şi 2 din Legea nr. 313/1879 reglementează anularea clauzei penale, inclusiv a clauzei penale deghizate, în contracte de împrumut sau de prestări în natura şi nu dobânzile stipulate de părţi în contractele de împrumut.Textele legale atacate au următorul cuprins:"Art. 1. – Clauza penală, aflată în contracte de împrumuturi sau de prestări în natura, este şi va rămâne anulată, oricare va fi data actului a cărui executare se cere, însă numai dacă termenul exigibilitatii creanţei va cădea în urma promulgării acestei legi.Judecătorul, în caz de împrumut, va putea condamna numai la plata dobânzii prevăzute de art. 1.589 din Codul civil, sau în caz de alte obligaţiuni, la daune-interese, conform art. 1.084 din Codul civil.Art. 2. – Dacă clauza penală nu va fi stipulată direct, ci va fi deghizată sub o alta forma, sau va rezultă din condiţiile actului, judecătorul va aprecia şi va putea anula din contract ceea ce ar avea caracterul de clauza penală, putând aplica, după caz, art. 1.589 sau art. 1.084 din Codul civil".Din examinarea Dosarului nr. 3.351/1997 al Judecătoriei Iaşi, în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din Legea nr. 313/1879, se constată că litigiul are ca obiect contestaţia la executarea silită a titlului executoriu emis de notarul public conform prevederilor art. 66 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, temeiul legal al contestaţiei fiind dispoziţiile art. 399 şi ale art. 400 din Codul de procedură civilă şi nicidecum dispoziţiile Legii nr. 313/1879 referitoare la clauza penală.Art. 400 din Codul de procedură civilă dispune ca cererile şi contestaţiile la executarea titlului executoriu se pot referi la înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului titlului ce se pune în executare sau la executarea însăşi, dar nu şi la motive de fond.Pe aceasta cale, neputându-se pune în discuţie valabilitatea titlului executoriu, se constată că dispoziţiile Legii nr. 313/1879, care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, nu privesc nici una dintre dispoziţiile legale de care depinde judecarea cauzei de către instanţa de judecată.Potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra unei excepţii privind neconstituţionalitatea unor dispoziţii legale de care depinde soluţionarea cauzei.Cum în speta nu depinde soluţionarea cauzei de dispoziţiile legale atacate, urmează ca excepţia ridicată să fie respinsă ca inadmisibila.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 313/1879 privind anularea clauzei penale din oarecare contracte şi pentru adaosul unui alineat la art. 1.089 din Codul civil, ridicată de Chiriac Constantin în Dosarul nr. 3.351/1997 al Judecătoriei Iaşi.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 2 decembrie 1997.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof.univ.dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Claudia Miu–––