DECIZIE nr. 522 din 31 mai 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Mihai Pârv în Dosarul nr. 1.004/210/2006 al Judecătoriei Chişineu Criş.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă cu privire la cererea de amânare a judecăţii în vederea angajării unui apărător, formulată de partea Zsolt Czaran.Partea prezentă lasă la aprecierea Curţii Constituţionale amânarea judecării cauzei.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare.Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecării cauzei, formulată de partea Zsolt Czaran.Cauza fiind în stare de judecată, partea prezentă solicită admiterea excepţiei pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în faţa instanţei de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, întrucât neconstituţionalitatea textului de lege criticat este dedusă din interpretarea şi aplicarea legii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.004/210/2006, Judecătoria Chişineu Criş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Mihai Pârv într-un proces civil având ca obiect obligaţia de a face.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 14 din Legea nr. 10/2001 contravine principiului constituţional al neretroactivităţii legii, întrucât contractul prin care Consiliul popular al comunei Sepreuş i-a concesionat un teren a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, iar la data încheierii acestui contract fostul proprietar nu revendicase terenul. În opinia autorului excepţiei, prin reglementarea cuprinsă în textul criticat, legiuitorul a avut în vedere doar acele situaţii în care contractele de concesiune au fost încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, precum şi acele contracte în care preţul concesiunii nu s-a achitat integral, renegocierea urmând a se face doar pentru tranşele rămase neachitate.Judecătoria Chişineu Criş apreciază că ultima teză a textului de lege criticat, care prevede "[…] cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii", este neconstituţională, contravenind prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. În acest sens arată că art. 14 din Legea nr. 10/2001 ar urma să se aplice şi contractelor de concesiune încheiate înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, dând astfel posibilitatea noului proprietar să renegocieze clauzele contractului şi să modifice astfel raportul juridic încheiat anterior restituirii în natură a imobilului, care în momentul încheierii contractului de concesiune era în proprietatea altuia.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază excepţia ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la principiul neretroactivităţii legii.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, invocând, de asemenea, jurisprudenţa Curţii cu privire la prevederile de lege criticate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, susţinerile părţii prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 14 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, având următoarea redactare: „Dacă imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească face obiectul unui contract de locaţiune, concesiune, locaţie de gestiune sau asociere în participaţiune, noul proprietar se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice deţinătoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii.”Textul constituţional considerat a fi încălcat este cel al art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit textului de lege criticat, în cazul în care un imobil restituit prin procedurile administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001 sau prin hotărâre judecătorească face obiectul unui contract de locaţiune, concesiune, locaţie de gestiune sau asociere în participaţiune, noul proprietar se subrogă în drepturile statului sau ale persoanei juridice deţinătoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii.Autorul excepţiei, în calitate de concesionar, consideră că acest text contravine dispoziţiilor art. 15 alin (2) din Constituţie, referitor la principiul neretroactivităţii legii, întrucât prevederile criticate sunt aplicabile şi contractului de concesiune pe care l-a încheiat cu Consiliul local al comunei Sepreuş înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. Or, la această dată, el îşi îndeplinise obligaţiile asumate prin contractul de concesiune, respectiv edificarea unei construcţii şi plata preţului concesiunii.Cu privire la principiul neretroactivităţii legii, Curtea, prin Decizia nr. 409 din 4 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 27 noiembrie 2003, a statuat că, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a noii legi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării acestei legi, respectându-se suveranitatea legii anterioare. A decide că prin dispoziţiile sale legea nouă ar putea desfiinţa sau modifica situaţii juridice anterioare, existente ca o consecinţă a actelor normative care nu mai sunt în vigoare, ar însemna să se încalce principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile. Legea nouă însă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi.Raportând cele arătate cu titlu principial la norma dedusă controlului, Curtea constată că textul de lege criticat nu conţine nicio reglementare care ar putea duce la concluzia că ar fi aplicabil şi situaţiilor juridice anterioare intrării în vigoare a acestei legi. Determinarea situaţiilor juridice care rămân supuse vechii reglementări, precum şi a celor care vor fi guvernate de noua reglementare nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci de succesiune în timp a legilor (tempus regit actum).Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a statuat în mod constant că aspectele privind aplicarea şi interpretarea legii sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti. Aşadar, neconstituţionalitatea textului de lege criticat este dedusă din modul de aplicare a prevederilor legale în cauză. Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „(2) Sunt neconstituţionale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei.”Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Mihai Pârv în Dosarul nr. 1.004/210/2006 al Judecătoriei Chişineu Criş.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2007.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Maria Bratu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește