DECIZIE nr. 521 din 25 noiembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 din Legea concurenţei nr. 21/1996



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAurelia Popa – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Răcoritoare Bucovina” – S.R.L. din Rădăuţi în Dosarul nr. 584/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ.La apelul nominal este prezent Consiliul Concurenţei, prin domnul Andrei Pufulescu, lipsind autorul excepţiei şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.Procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul părţii prezente solicită respingerea excepţiei, arătând că, în speţă, judecarea cauzei nu depinde de soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate având ca obiect art. 54 din Legea nr. 21/1996, întrucât legea conferă instanţei de judecată puterea de a verifica legalitatea deciziilor Consiliului Concurenţei. Fiind vorba de o practică anticoncurenţială, judecarea cauzei priveşte dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. f), care califică drept anticoncurenţiale actele şi faptele unui agent economic. Prin urmare, prin art. 54 legiuitorul a legitimat Consiliul Concurenţei să constate, nu să dispună nulitatea absolută a unor convenţii prohibite de această lege. În susţinere depune note scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că aspectele sesizate de autorul excepţiei privesc aplicarea legii, care excedează competenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 4 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 584/2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Răcoritoare Bucovina” – S.R.L. din Rădăuţi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 21/1996 contravin prevederilor art. 44 şi 45 din Constituţie. În opinia autorului excepţiei, folosirea în textul de lege criticat a sintagmei „raportându-se la o practică anticoncurenţială” „creează în realitate posibilitatea Consiliului Concurenţei de a constata nulitatea, nu numai a convenţiilor anticoncurenţiale, ci şi a eventualelor acte juridice licite cu caracter comercial încheiate între persoanele fizice şi juridice”.Instanţa de judecată apreciază ca neîntemeiată excepţia ridicată, arătând că dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 44 şi 45 din Constituţie.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul consideră excepţia ca neîntemeiată. Apreciază că aceste dispoziţii nu contravin prevederilor art. 44 din Constituţie, deoarece, aşa cum se prevede în teza a doua a alin. (1) din acest articol "Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege". În acest sens, se arată că dispoziţiile legale criticate stabilesc limitele dreptului de proprietate, atunci când se încheie acte de natură comercială sau civilă cu încălcarea prevederilor art. 5 şi 6 din Legea nr. 21/1996, având drept scop combaterea concurenţei neloiale. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate în raport cu dispoziţiile art. 45 din Constituţie, se precizează că acest text constituţional garantează accesul liber al persoanei la o activitate economică şi exercitarea acestuia nu oricum, ci în condiţiile legii, lege adoptată în considerarea prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.Avocatul Poporului apreciază că textul criticat este constituţional. Astfel, arată că acesta nu contravine prevederilor art. 44 din Constituţie, deoarece dreptul de proprietate al agenţilor economici este garantat de Constituţie, în limitele şi cu conţinutul stabilite de lege. De asemenea, se consideră că textul legal criticat este expresia principiului constituţional al garantării accesului liber al persoanei la o activitate economică, liberei iniţiative şi exercitării acestora pe baze concurenţiale, în condiţiile Legii nr. 21/1996.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 54 din Legea concurenţei nr. 21/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 30 aprilie 1996, care au următorul conţinut:– Art. 54: "Sunt nule de drept, fie ele exprese ori tacite, publice sau oculte, orice angajamente, convenţii sau clauze contractuale raportându-se la o practică anticoncurenţială prohibită prin art. 5 şi 6 din prezenta lege."În motivarea excepţiei ridicate autorul acesteia invocă încălcarea art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, potrivit căruia "Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular".De asemenea, este invocată încălcarea art. 45 din Constituţie, care prevede că "Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă pentru următoarele considerente:În accepţiunea dată de legiuitor prin art. 2 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, constituie concurenţă neloială „orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea industrială şi de comercializare a produselor, de execuţie a lucrărilor, precum şi de efectuare a prestărilor de servicii”. Ulterior, prin Legea nr. 21/1996, respectiv art. 5 şi 6, au fost prevăzute în mod expres şi limitativ activităţile agenţilor economici care constituie practici anticoncurenţiale.Textul de lege criticat face parte dintr-un ansamblu de norme, instituite prin această lege, având drept scop, potrivit art. 1, "[…] protecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal", şi care se aplică conform art. 2, "[…] actelor şi faptelor care au sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei". Aceste elemente conferă Legii nr. 21/1996 valenţele unei reglementări cu caracter fundamental pentru formarea şi dezvoltarea economiei de piaţă în România. În vederea realizării acestor scopuri a fost înfiinţat Consiliul Concurenţei, ale cărui atribuţii sunt explicit definite de lege.Autorul excepţiei susţine, în esenţă, că, prin utilizarea în textul art. 54 a sintagmei "raportându-se la o practică anticoncurenţială", Consiliul Concurenţei poate lua măsuri "discreţionare" nu numai împotriva agenţilor economici ale căror angajamente, convenţii sau clauze contractuale privesc practici anticoncurenţiale, aşa cum sunt ele reglementate de art. 5 şi 6 din lege, ci şi împotriva agenţilor economici care nu desfăşoară astfel de activităţi. În opinia sa, în acest fel se încalcă prevederile art. 44 şi 45 din Constituţie.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, Curtea observă că acest text este cuprins în titlul II al Legii fundamentale, intitulat "Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţeanului". În speţă, autorul excepţiei este o persoană juridică. De aceea, în examinarea criticilor de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 44 trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.Într-o economie de piaţă, guvernată de regulile concurenţei, ale liberului acces la activitatea economică şi ale liberei iniţiative, potrivit art. 135 alin. (2) lit. a), "statul trebuie să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie".Or, libertatea comerţului nu poate fi asigurată decât prin impunerea unui climat de disciplină economică la care agenţii economici trebuie să se conformeze şi, în consecinţă, legiuitorul are competenţa de a stabili sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea regulilor stabilite.Prin instituirea sancţiunii nulităţii actelor referitoare la o practică anticoncurenţială interzisă de art. 5 şi 6 din Legea nr. 21/1996, nu se aduce vreo atingere valorilor apărate de Constituţie, ci, dimpotrivă, se descurajează comportamentul contrar normelor adoptate în activitatea economică şi financiară şi se asigură mediul necesar desfăşurării acestora.Curtea constată că aceste prevederi sunt în concordanţă cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege". Activitatea agenţilor economici, care implică şi exercitarea dreptului de proprietate, trebuie să se desfăşoare în limitele stabilite de lege, atunci când aceştia încheie acte de natură comercială concretizate în angajamente, convenţii sau clauze contractuale.În ce măsură organul competent a constatat corect că actele sau faptele agentului economic, considerate a fi practici anticoncurenţiale, sunt cele prevăzute de lege aceasta constituie o problemă de aplicare a legii, de competenţa instanţei de judecată. Astfel, potrivit alin. (1) şi (7) ale art. 7 din legea criticată, dacă prin măsurile luate şi prin sancţiunile aplicate de Consiliul Concurenţei nu se obţine restabilirea situaţiei şi prevenirea repetării abuzului, acesta, pentru motive de afectare gravă a unui interes public major, poate cere Curţii de Apel Bucureşti să dispună, prin hotărârile pe care le ia, măsurile adecvate pentru lichidarea poziţiei dominante pe piaţă a agentului economic aflat într-una din situaţiile prevăzute de art. 5 şi 6 din Legea nr. 21/1996. Împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti, atât Consiliul Concurenţei, cât şi agenţii economici supuşi măsurilor dispuse de instanţă pot introduce recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Răcoritoare Bucovina” – S.R.L. din Rădăuţi în Dosarul nr. 584/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește