DECIZIE nr. 52 din 8 aprilie 1999

privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIon Bonini – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, ridicată de Simion-Claudiu Vraja în Dosarul nr. 1.838/1998 al Curţii de Apel Targu Mures – Secţia penală.La apelul nominal a răspuns autorul excepţiei, neexistand alte părţi în proces.Autorul excepţiei solicita, prin motivele scrise, depuse la dosar, să se constate neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, deoarece acestea, ca de altfel toate dispoziţiile penale ale decretului, sunt contrare, în opinia sa, dispoziţiilor art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie, care prevăd ca infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora se reglementează prin lege organică. Or, Decretul nr. 328/1966 nu are acest caracter. De asemenea, acest act normativ contrar Constituţiei, fiind adoptat anterior acesteia, trebuie considerat abrogat în baza prevederilor art. 150 alin. (1) din legea fundamentală.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, deoarece nu toate actele normative anterioare Constituţiei actuale sunt neconstituţionale, ci numai acelea care contravin legii fundamentale. Totodată precizează ca Decretul nr. 328/1966 a fost aprobat ulterior de către fosta Mare Adunare Naţionala, în condiţiile procedurii existente la acea data, devenind astfel Legea nr. 14/1966. Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii unor decrete ale fostului Consiliu de Stat, statuand, prin deciziile sale, constituţionalitatea actelor normative adoptate anterior actualei Constituţii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Curtea de Apel Targu Mures – Secţia penală, prin Încheierea din 13 ianuarie 1999, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, ridicată de Simion-Claudiu Vraja într-o cauza penală având ca obiect soluţionarea recursului declarat de autorul excepţiei împotriva Deciziei nr. 351/1998 a Tribunalului Harghita.În motivarea excepţiei se susţine ca, deşi, potrivit dispoziţiilor art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţia României, infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora se reglementează prin lege organică, infracţiunile prevăzute de Decretul nr. 328/1966, între care şi aceea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice cu permis necorespunzător categoriei din care face parte autovehiculul, infracţiune pentru care autorul excepţiei a fost trimis în judecata, sunt reglementate printr-un decret al fostului Consiliu de Stat şi, ca atare, sunt neconstituţionale. Pe de altă parte, având în vedere ca, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, „Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care nu contravin prezentei Constituţii”, în cazul de faţa reglementarea infracţiunii se face printr-un decret, act normativ care, supus incidentei dispoziţiilor art. 150 din Constituţie, practic nu ar mai trebui să fie în vigoare.Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, Curtea de Apel Targu Mures – Secţia penală considera ca aceasta este nefondata. Stabilirea neconstitutionalitatii unui decret al fostului Consiliu de Stat, cum este Decretul nr. 328/1966, nu se face după criterii de forma, cum ar fi organul care l-a emis sau dacă este sau nu o lege organică, ci după criterii de fond. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 39 din 7 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 27 iulie 1993, a statuat ca, până la punerea de acord a întregii legislaţii cu Constituţia, actele normative anterioare, adoptate cu respectarea cerinţelor legale din acel moment şi care nu contravin Constituţiei, nu pot fi considerate abrogate. Curtea nu a mai examinat până în prezent constituţionalitatea prevederilor Decretului nr. 328/1966, dar s-a pronunţat cu privire la alte decrete ale fostului Consiliu de Stat ce conţin dispoziţii penale. Din cuprinsul acestor decizii se constată că în nici o situaţie Curtea nu a reţinut neconstituţionalitatea totalităţii actului normativ, ci a statuat numai dacă anumite articole sunt în concordanta cu actuala lege fundamentală. Reglementarea circulaţiei rutiere este absolut necesară, inclusiv sancţionarea încălcării regulilor instituite care au caracter grav şi constituie infracţiuni.În conformitate cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.În punctul de vedere primit din partea Guvernului se apreciază ca prevederile Decretului nr. 328/1966 referitoare la infracţiuni şi la sancţionarea acestora sunt constituţionale, iar excepţia invocată este neîntemeiată. Curtea Constituţională s-a pronunţat prin mai multe decizii asupra constituţionalităţii unor decrete anterioare Constituţiei, statuand ca, până la punerea de acord a întregii legislaţii cu dispoziţiile constituţionale, actele normative adoptate anterior Constituţiei din anul 1991, cu respectarea cerinţelor legale din acel moment, dacă nu contravin pe fond prevederilor constituţionale, nu pot fi considerate abrogate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Potrivit art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, „Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere sau cu permis necorespunzător categoriei din care face parte autovehiculul se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”.Din încheierea de sesizare şi din susţinerile autorului excepţiei rezultă însă ca acest text este considerat neconstitutional nu prin conţinutul sau, ci datorită faptului ca acesta, ca de altfel toate celelalte dispoziţii cu caracter penal cuprinse în Decretul nr. 328/1966, pe de o parte, sunt instituite printr-un decret al fostului Consiliu de Stat, care, ca atare, ar trebui abrogat, iar pe de altă parte, pentru ca actul normativ care le conţine nu este o lege organică, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie.Decretul nr. 328/1966 a fost emis de fostul Consiliu de Stat, însă ulterior, în urma dezbaterii sale în Marea Adunare Naţionala, potrivit procedurii de adoptare a legilor, a devenit Legea nr. 14/1966. Rezultă deci ca actul normativ criticat de autorul excepţiei nu este un decret emis de fostul Consiliu de Stat, ci o lege dezbatuta de Marea Adunare Naţionala şi adoptată sub imperiul Constituţiei din anul 1965, care nu cuprindea nici o dispoziţie corespunzătoare celor prevăzute la art. 72 alin. (3) lit. f) din actuala Constituţie, potrivit căruia „Prin lege organică se reglementează: […] f) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora”.Simplul fapt ca Decretul nr. 328/1966, devenit Legea nr. 14/1966, a fost emis anterior intrării în vigoare a Constituţiei din 8 decembrie 1991 nu constituie un temei pentru a-l considera neconstitutional, deoarece, conform dispoziţiilor art. 150 alin. (1) din Constituţie, „Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii”. Cu alte cuvinte, nu pot fi considerate neconstituţionale actele normative emise anterior intrării în vigoare a actualei Constituţii, pentru considerentul ca au o anumită denumire sau ca au fost adoptate în procedura în vigoare la acea data, deoarece criteriile de examinare a constituţionalităţii acestor norme legale vizează aspecte de fond, iar nu de forma.Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în acest sens prin Decizia nr. 39 din 7 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 27 iulie 1993, şi a statuat ca punerea de acord a întregii legislaţii cu actuala Constituţie este un proces complex, de durata, iar până la realizarea acestui obiectiv actele normative anterioare Constituţiei, adoptate cu respectarea cerinţelor legale din acel moment şi care nu contravin, pe fond, Constituţiei, nu pot fi considerate abrogate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Simion-Claudiu Vraja în Dosarul nr. 1.838/1998 al Curţii de Apel Targu Mures – Secţia penală.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 aprilie 1999.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește