DECIZIE nr. 52 din 21 martie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 privind privatizarea societăţilor comerciale din turism



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 privind privatizarea societăţilor comerciale din turism, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Valahia” – S.A. din Targoviste în Dosarul nr. 6.441/1999 al Curţii de Apel Ploiesti – Secţia de contencios administrativ şi comercial.Dezbaterile au avut loc la data de 7 martie 2000, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi a reprezentantului Societăţii Comerciale "Valahia" – S.A. din Targoviste, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 14 martie 2000 şi apoi la data de 21 martie 2000.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 26 noiembrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 6.441/1999, Curtea de Apel Ploiesti – Secţia de contencios administrativ şi comercial a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 privind privatizarea societăţilor comerciale din turism, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Valahia” S.A. din Targoviste într-o cauza având ca obiect obligarea acestei societăţi la încheierea contractului de leasing imobiliar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998, în ansamblul ei, cat şi dispoziţiile art. 5, 6 şi 11 ale acesteia încalcă prevederile art. 41, 49, ale art. 114 alin. (4), ale art. 134 şi 135 din Constituţie. Astfel se arata ca emiterea acestei ordonanţe de urgenţă nu este justificată de o stare excepţionala şi, în consecinţa, sunt incalcate prevederile art. 114 alin. (4) din Constituţie, iar limitarea drepturilor acţionarilor de a deţine un anumit procent din capitalul unei societăţi comerciale încalcă prevederile constituţionale ale art. 49. De asemenea, prevederile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 contravin principiului libertăţii de voinţa a părţilor, în sensul că acestea nu pot stabili condiţiile de fond şi de forma ale contractului de leasing imobiliar, precum şi art. 134 din Constituţie, potrivit căruia, în condiţiile economiei de piaţa, rolul statului este limitat la problemele esenţiale ce privesc apărarea şi promovarea interesului public în cadrul economiei naţionale. Se mai considera ca şi art. 5 din ordonanţa, care prevede obligaţia societăţilor comerciale din turism de a încheia contracte de leasing imobiliar cu clauza ferma de vânzare-cumpărare, aduce atingere principiului autonomiei de voinţa, prin corolarul acestuia „libertatea de a contracta”, precum şi principiului consensualismului. Acelaşi articol încalcă şi principiul ocrotirii egale a proprietăţii private prevăzut la art. 41 din Constituţie, prin aceea ca societăţile comerciale din turism sunt obligate sa înstrăineze, sub forma contractelor de leasing imobiliar, activele din proprietate, iar societăţile de investiţii financiare sunt obligate sa înstrăineze în termen de trei luni de la data intrării în vigoare a ordonanţei criticate acţiunile pe care le deţin la societăţile comerciale de turism peste limita de 10% din totalul acţiunilor emise de fiecare dintre aceste din urma societăţi.Curtea de Apel Ploiesti – Secţia de contencios administrativ şi comercial, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia este neîntemeiată, întrucât Guvernul are competenţa sa emita ordonanţe în domenii ce necesita o reglementare urgenta, pentru a stabili condiţiile privatizării.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 privind privatizarea societăţilor comerciale din turism, în ansamblu, cat şi a dispoziţiilor art. 5, 6 şi 11 ale acesteia este neîntemeiată. Se arata ca, în sensul art. 41 alin. (1), teza a doua din Constituţie, care prevede că limitele şi conţinutul dreptului de proprietate se stabilesc prin lege, art. 5 şi 11 din ordonanţa, criticate ca fiind neconstituţionale, nu fac altceva decât sa stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate al celor două categorii de societăţi comerciale asupra acţiunilor pe care le deţin. Cu referire la susţinerea încălcării art. 49 din Constituţie, se arata ca dispoziţiile acestui text constituţional, care reglementează restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, nu sunt incidente în cauza. Se considera ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998, în întregul său, nu încalcă nici art. 114 alin. (4) din Constituţie, deoarece acest text nu stabileşte situaţiile excepţionale care justifica adoptarea ordonanţelor de urgenta şi, în consecinţa, singura autoritate care apreciază asupra unor astfel de cazuri este Guvernul. În speta, Guvernul a socotit ca privatizarea societăţilor comerciale din turism, ca unica soluţie pentru redresarea acestui sector de activitate economico-socială, constituie o situaţie excepţionala. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998, în general, şi prevederile art. 5 şi 11, în special, încalcă dispoziţiile art. 134 din Constituţie, prin aceea că nu asigura libertatea comerţului, se apreciază, de asemenea, ca este nefondata, vânzarea acţiunilor de către cele două categorii de societăţi comerciale urmând a se face în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a ordonanţei, dar în condiţiile economiei de piaţa, ale legii cererii şi ofertei.În sfârşit, în legătură cu susţinerile privind încălcarea dispoziţiilor art. 135 din Constituţie, referitoare la proprietate, se apreciază, de asemenea, ca acestea sunt nefondate, întrucât prin art. 5 şi 11 din ordonanţa se stabilesc doar conţinutul şi limitele dreptului de proprietate asupra acţiunilor deţinute de cele două categorii de societăţi comerciale, astfel ca principiul inviolabilitatii proprietăţii nu este infrant.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 privind privatizarea societăţilor comerciale din turism, în ansamblul ei, cat şi prevederile art. 5, 6 şi 11 din aceasta, care au următorul cuprins:– Art. 5: "Societăţile comerciale din turism la care statul este acţionar şi care au în derulare contracte de locatie a gestiunii, de închiriere sau de asociere în participaţiune vor vinde sau vor încheia contracte de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare prin negociere directa cu locatarii sau cu asociaţii în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.";– Art. 6: "(1) Iniţiativa transformarii contractelor de locatie a gestiunii, de închiriere sau de asociere în participaţiune în contracte de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare aparţine persoanei fizice sau juridice care are în folosinţă activul şi care va depune în acest sens o solicitare scrisă la sediul societăţii comerciale în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.(2) Nerespectarea prevederilor cu privire la termenul prevăzut la alin. (1) atrage decăderea locatarului sau a asociatului din dreptul de a solicita transformarea contractului de locatie a gestiunii, de închiriere sau de asociere în participaţiune în contract de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare cu consecinţa rezilierii de drept a contractului de locatie a gestiunii, de închiriere sau de asociere în participaţiune, activele respective urmând a fi vândute potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă cu despăgubirea locatarului sau a asociatului, corespunzător investiţiilor efectuate şi neamortizate. … (3) Societatea comercială are obligaţia ca în termen de 30 de zile de la data primirii cererii sa comunice decizia consiliului de administraţie cu privire la soluţionarea cererii prevăzute la alin. (1)."; … – Art. 11: "În termen de maximum 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, societăţile de investiţii financiare sunt obligate sa vândă acţiunile pe care le deţin la societăţile comerciale din turism peste limita de 10% din totalul acţiunilor emise de fiecare dintre societăţile comerciale din turism, potrivit dispoziţiilor legale."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata ca aceasta este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.I. O prima critica priveşte Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998, în ansamblul ei, apreciată de autorul excepţiei ca fiind neconstitutionala sub aspectul încălcării dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Constituţie, prin aceea că nu exista o stare excepţionala care să justifice adoptarea unei ordonanţe de urgenţă în domeniul privatizării societăţilor comerciale din turism.Art. 114 alin. (4) din Constituţie prevede: "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu."Din redactarea acestui text rezultă ca în Constituţie nu se precizează conţinutul notiunii de "cazuri excepţionale", astfel încât ea trebuie interpretată sistematic, atât în logica instituţiei delegării legislative, consacrată la art. 114, cat şi a edificiului constituţional în ansamblul sau. În acest sens, prin Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, Curtea Constituţională a statuat ca "prin cazuri excepţionale, în sensul art. 114 alin. (4) din Constituţie, se înţelege acele situaţii care nu se pot încadra în cele avute în vedere expres de lege. În consecinţa, dacă legiuitorul nu a instituit o norma specifică unei circumstanţe excepţionale, ar fi contrar insesi voinţei acestuia ca regulile existente să fie aplicate cazurilor excepţionale la care se referă art. 114 alin. (4) din Constituţie". Prin aceeaşi decizie s-a mai arătat ca, în considerarea unor asemenea situaţii extreme, intervenţia Guvernului, pe calea ordonanţei de urgenta, în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituţie, este justificată de interesul public lezat de caracterul anormal şi excesiv al cazurilor excepţionale şi de aceea "o astfel de măsura se poate fundamenta numai pe necesitatea şi urgenta reglementării unei situaţii care, datorită circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public". Tot astfel, în Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998, Curtea Constituţională a subliniat caracterul obiectiv al cazului excepţional, "în sensul că existenta sa nu depinde de voinţa Guvernului, care, în asemenea împrejurări, este constrâns sa reactioneze prompt pentru apărarea unui interes public, pe calea ordonanţei de urgenta", ci depinde de necesitatea sau de existenta unor împrejurări care să justifice cazul excepţional, iar urgenta reglementării să rezulte din nota de fundamentare a ordonanţei de urgenta ori din justificările prezentate de Guvern la dezbaterile parlamentare privind proiectul de lege pentru aprobarea ordonanţei de urgenta. În consecinţa, ordonanţa de urgenţă a Guvernului nu este condiţionată de posibilitatea utilizării altor mijloace constituţionale, cum ar fi adoptarea iniţiativei legislative în procedura legislativă obişnuită.Examinând Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 32/1998, Curtea Constituţională constata ca obiectul de reglementare al acestei ordonanţe îl constituie instituirea cadrului juridic necesar pentru accelerarea procesului de privatizare a societăţilor comerciale din turism, prin vânzarea de către stat a acţiunilor pe care acesta le deţine la societăţile comerciale din turism, precum şi prin vânzarea activelor aparţinând acestor societăţi, la care statul este acţionar, în scopul creşterii eficientei economice a activităţii în aceasta importanţa ramura a economiei naţionale.Adoptând Ordonanţa de urgenta nr. 32/1998, Guvernul a avut în vedere îmbunătăţirea activităţii societăţilor din turism, obiectiv ce se poate realiza numai printr-o procedură rapida de accelerare a privatizării acestor societăţi, privatizare care să îşi atinga scopul chiar începând din anul 1999.Acest ansamblu de motive este suficient pentru a retine ca împrejurările concrete avute în vedere de Guvern reprezintă un "caz excepţional" ce impunea măsuri cu caracter de urgenta pentru privatizarea societăţilor comerciale din turism, după o procedură accelerata, astfel încât acest motiv de neconstituţionalitate nu poate fi reţinut. Prin urmare, sub acest aspect, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă.De altfel, la aceeaşi soluţie de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate se ajunge şi pe baza argumentelor înfăţişate în opinia separată formulată la Decizia Curţii Constituţionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia o menţin şi în cauza de faţa.II. Cea de a doua critica de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 5, 6 şi 11 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998. Potrivit acestor texte, societăţile comerciale din turism la care statul este acţionar sunt obligate să îşi vândă acţiunile ori sa încheie pentru active contracte de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare, iar societăţile de investiţii financiare sunt obligate sa înstrăineze acţiunile ce le deţin la societăţile comerciale din turism peste limita de 10% din totalul acţiunilor emise de fiecare dintre aceste din urma societăţi. Se susţine de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate ca aceste dispoziţii încalcă art. 41 alin. (1) din Constituţie, care garantează dreptul de proprietate.Art. 41 alin. (1) din Constituţie prevede: "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege." Curtea Constituţională constata ca, în sensul acestor dispoziţii constituţionale, art. 5, 6 şi 11 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 nu fac decât sa stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate al societăţilor comerciale din turism şi al societăţilor de investiţii financiare asupra acţiunilor pe care le deţin. Textele menţionate din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 prevăd modalităţile de privatizare a societăţilor comerciale din turism la care statul este acţionar, iar nu şi a acţiunilor sau a activelor care ar aparţine unor persoane private.Curtea Constituţională constata, de asemenea, ca stabilirea cotei de 10% din totalul acţiunilor emise de fiecare dintre societăţile comerciale din turism, care poate fi deţinută la acestea de către societăţile de investiţii financiare, nu constituie o încălcare a art. 41 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. […]", ci reprezintă o opţiune a politicii statului în domeniul reformei economice şi a strategiei de privatizare, ştiut fiind ca, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 134 alin. (2) lit. b), "Statul trebuie să asigure: [….] b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;". De altfel, cota de 10% a fost stabilită încă de la înfiinţarea societăţilor de investiţii financiare, prin Ordonanţa Guvernului nr. 24/1993 privind reglementarea constituirii şi funcţionarii fondurilor deschise de investiţii şi a societăţilor de investiţii ca instituţii de intermediere financiară, textul criticat fixând doar termenul de 3 luni în care aceasta obligaţie trebuie realizată.III. Un alt motiv de neconstituţionalitate priveşte obligaţia prevăzută de textele criticate de transformare a contractelor de locatie a gestiunii, de închiriere sau de asociere în participaţiune în contracte de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare de către societăţile comerciale din turism la care statul este acţionar, în legătură cu care se afirma ca încalcă principiul autonomiei de voinţa şi al libertăţii de a contracta.Curtea Constituţională constata ca, dimpotriva, dacă s-ar interzice statului vânzarea acţiunilor şi activelor pe care le deţine în scopul accelerarii privatizării, s-ar încalcă libertatea de a contracta şi s-ar infrange prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, potrivit cărora "(2) Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;".Aceasta opţiune legislativă este confirmată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, lege care, la art. 24 şi următoarele din art. I al titlului 1, prevede posibilitatea pentru societăţile comerciale care au în derulare contracte de locatie în gestiune, de închiriere sau de asociere de a vinde ori de a încheia contracte de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare, prin negociere directa cu locatarii sau asociaţii, în situaţiile în care ei au efectuat investiţii în activele pe care le utilizează, reprezentând mai mult de 15% din valoarea acestor active. Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 este o reglementare specială cu privire la acţiunile şi activele societăţilor comerciale din turism la care statul este acţionar, iar vânzarea acestor acţiuni şi active se face în condiţiile imperative cerute de aceasta ordonanţa, fără ca prin această măsură să se încalce dreptul de proprietate al unor persoane private.IV. În sfârşit, Curtea Constituţională nu poate retine nici susţinerile potrivit cărora art. 5 şi 11 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 contravin dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, prin aceea ca restrang exerciţiul dreptului de proprietate prevăzut la art. 41 din Constituţie, întrucât, asa cum s-a arătat deja, textele criticate stabilesc conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, în sensul dispoziţiilor constituţionale menţionate. Pentru aceleaşi considerente nu se poate retine nici încălcarea dispoziţiilor art. 135 din Constituţie, referitoare la inviolabilitatea proprietăţii private. În speta, nu este vorba de acţiuni sau active proprietate privată, ci de acţiuni deţinute de stat prin Fondul Proprietăţii de Stat şi de active ale societăţilor comerciale din turism la care statul este acţionar.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi cat priveşte soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 privind privatizarea societăţilor comerciale din turism, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Valahia” – S.A. din Targoviste în Dosarul nr. 6.441/1999 al Curţii de Apel Ploiesti – Secţia de contencios administrativ şi comercial.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 martie 2000.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește