DECIZIE Nr. 52*) din 18 mai 1994

Notă …
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 117 din 16 noiembrie 1994. Victor Dan Zlatescu – preşedinte Mihai Constantinescu – judecător Florin Bucur Vasilescu – judecător Ioan Griga – procuror Gabriela Dragomirescu – magistrat-asistent Pe rol soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 249 din Codul penal, invocată de inculpatul Meregiu Gavrila în Dosarul nr. 854/1993 al Tribunalului Tulcea, cu care Curtea Constituţională a fost sesizată prin Încheierea din 3 august 1993 a acestui tribunal. La apelul nominal, părţile lipsa. Procedura legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele completului da cuvintul procurorului, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca vadit nefondata, deoarece, în esenta, considera ca speta ridica o problemă de încadrare juridică a faptei, iar nu de constituţionalitate. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,deliberind asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate, retine următoarele: La termenul de judecată din 3 august 1993 inculpatul Meregiu Gavrila a ridicat, în Dosarul nr. 854/1993 al Tribunalului Tulcea, excepţia de neconstituţionalitate a art. 249 din Codul penal, susţinând ca prevederile acestui articol cer ca subiectul activ al infracţiunii să aibă calitatea de funcţionar, iar el îndeplineşte funcţia de sofer. Exprimindu-şi opinia, Tribunalul Tulcea considera ca art. 249 din Codul penal este neconstitutional şi, în consecinţa, abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie. Considera, de asemenea, ca, în speta, inculpatul a pus în discuţie incidenţa prevederilor art. 249 din Codul penal cu fapta pentru care a fost trimis în judecata, aspect ce intră în competenţa de soluţionare a instanţei judecătoreşti. Curtea Constituţională, potrivit prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 a solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În punctul de vedere primit de la Guvern se contesta competenţa Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei invocate, considerind ca aceasta nu este o problemă de ordin constituţional, ci o chestiune de interpretare juridică, de competenţa instanţelor judecătoreşti. Pe fond se susţine ca, atât noţiunea de obştesc, folosită în art. 145 din Codul penal, cît şi categoria juridică de avut obştesc, nu sunt contrare Constituţiei, aceasta din urma având o sfera mai larga decît conceptul de avut public în care se identifica doar bunurile proprietăţii publice. De altfel, practic, problemele legate de excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor penale referitoare la avutul obştesc au fost rezolvate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 38/1993. Senatul şi Camera Deputaţilor nu au comunicat punctul lor de vedere. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: În temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 3 şi art. 26 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională constata ca este competenţa să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. Faptul ca Tribunalul Tulcea, în opinia exprimată, a considerat ca prevederile art. 249 din Codul penal sunt neconstituţionale şi, în consecinţa, abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, nu este de natura sa atragă necompetentă Curţii, de vreme ce instanţa de judecată nu a statuat aceasta prin dispozitivul Încheierii din 3 august 1993, ci a sesizat Curtea Constituţională. În consecinţa, sub acest aspect, Tribunalul Tulcea s-a desesizat de soluţionarea excepţiei, aceasta revenind Curţii Constituţionale. Cît priveşte problema de fond, neconstituţionalitatea prevederilor art. 249 din Codul penal, ipoteza avută în vedere la invocarea excepţiei este cea referitoare la paguba cauzată avutului obştesc. Analizînd constituţionalitatea prevederilor din Codul penal referitoare la infracţiunile contra avutului obştesc, se constată că noţiunea de avut obştesc nu se confunda cu noţiunea de proprietate, atât timp cît desemnează un interes general al societăţii şi vizează proprietatea publică. Actualele dispoziţii constituţionale – art. 135 alin. (2) din Constituţie – consacra doua forme de proprietate publică şi privată, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte ca proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. Alin. (4) şi (5) ale art. 135 din Constituţie desemnează bunurile ce formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi regimul juridic aplicabil acestora. Referitor la proprietatea privată, Constituţia prevede în art. 41 alin. (2) ca aceasta este ocrotită în mod egal, indiferent de titular. Subiectele acestui drept de proprietate sunt atât statul, cît şi cetăţenii, precum şi regiile autonome. Bunurile regiilor autonome şi ale societăţilor comerciale nu constituie proprietate de stat, ci proprietate privată, deoarece, potrivit art. 5 şi art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, titularul dreptului de proprietate este regia autonomă sau societatea comercială. Statul este un simplu acţionar care deţine o cota-parte din capitalul social ce nu se confunda cu patrimoniul persoanei juridice, cu atât mai mult cu cît, potrivit Legii privatizării societăţilor comerciale nr. 58/1991, în următorii ani va avea loc un proces de înstrăinare a acţiunilor deţinute de stat. Faţa de dispoziţiile art. 41 şi art. 135 din Constituţie, termenul de avut obştesc urmează a se aplică numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie. Constatarea abrogării parţiale a acestor dispoziţii este consecinţa constituţională prevăzută de art. 150 alin. (1) din legea fundamentală, în cazul contrarietatii unei legi preconstitutionale cu prevederile Constituţiei. În cazul legilor anterioare Constituţiei, neconstituţionalitatea are un caracter specific, întrucît are o cauza posterioară legii, ce consta în contradictia ca cu textul noii Constituţii, ceea ce conduce la abrogarea legii anterioare, potrivit art. 150 alin. (1) din legea fundamentală. În sensul celor arătate este şi Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 7 septembrie 1993, prin care s-a constatat ca dispoziţiile din Codul penal, referitoare la infracţiunile contra avutului obştesc, sunt abrogate parţial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie şi, în consecinţa, acestea urmează a se aplică numai cu privire la bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice. În cazul în care, ca în speta, este contestată atât calitatea de funcţionar a inculpatului, cît şi tipul de proprietate – publică sau privată – a societăţii pagubite, competenţa de soluţionare a litigiului revine, exclusiv, instanţei de judecată, respectiv Tribunalului Tulcea, care trebuie să facă o corecta aplicare a legii. Dacă Curtea Constituţională ar soluţiona problema de fond, ar insemna să se substituie instanţei judecătoreşti în rezolvarea litigiului, ceea ce este contrar prevederilor art. 144 din Constituţie. Ca urmare, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Meregiu Gavrila va fi admisă, constatindu-se ca dispoziţiile art. 249 din Codul penal sunt parţial abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, el urmînd a fi aplicat numai cu privire la bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, care formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A. c), art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,În numele legiiDECIDE:Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Meregiu Gavrila în Dosarul nr. 854/1993 al Tribunalului Tulcea şi constata ca dispoziţiile art. 249 din Codul penal sunt parţial abrogate, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, acestea urmînd a se aplică numai cu privire la bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică din 18 mai 1994. PREŞEDINTE,dr. Victor Dan ZlatescuMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu––––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește