DECIZIE nr. 52 din 16 ianuarie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri şi persoane



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAntonia Constantin – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri şi persoane, excepţie ridicată de Societatea Comercială „BANA-N” – S.R.L. în Dosarul nr. 410/2006-45/294/2006 al Judecătoriei Sălişte.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autoarea excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 27 iulie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 410/2006-45/294/2006, Judecătoria Sălişte a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri şi persoane, excepţie ridicată de Societatea Comercială „BANA-N” – S.R.L. în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât "instituie răspunderea întreprinderii (angajatorului) pentru o faptă comisă în mod direct de conducătorul auto (angajat) fără consimţământul angajatorului şi chiar împotriva voinţei" acestuia.Judecătoria Sălişte apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât "dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 44 şi art. 16 din Constituţie, ci, dimpotrivă, dau expresie acestora, deoarece, în cazul în care societatea suferă un prejudiciu datorat faptei ilicite a prepusului său, acesta poate obţine repararea integrală a prejudiciului produs de prepus, în conformitate cu dispoziţiile art. 998-999 din Codul de procedură civilă".În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 16 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri şi persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 466/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 25 noiembrie 2003, astfel cum au fost modificate şi completate ulterior prin Ordonanţa Guvernului nr. 55/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 799 din 2 septembrie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 335/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.101 din 7 decembrie 2005.Textul de lege criticat are următorul cuprins:– Art. 16 alin. (1) lit. e): "(1) Contravenţiile prevăzute la art. 15 se sancţionează după cum urmează:[…]e) cea de la lit. e), cu amendă de la 1.000 lei (RON) la 1.500 lei (RON), în cazul controlului de trafic sau la sediu, aplicabilă întreprinderii, şi imobilizarea vehiculului aflat în trafic, până la îndeplinirea condiţiilor privind timpul de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă, după caz, sau cu amendă de la 3.500 lei (RON) la 4.000 lei (RON), aplicabilă întreprinderii, în cazul controlului la sediu, dacă nu i-a sancţionat pe conducătorii auto care nu au respectat prevederile prezentei ordonanţe." … Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi ale art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea în mod egal de lege a dreptului de proprietate privată, indiferent de titular, coroborate cu prevederile art. 11 alin. (1) privind obligaţia statului român de a îndeplini întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte, şi ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunţat, în jurisprudenţa sa, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002, în raport de prevederile art. 44 alin (2) din Legea fundamentală, privind garantarea şi ocrotirea în mod egal de lege a dreptului de proprietate privată, indiferent de titular, şi faţă de o motivare similară. În acest sens este Decizia nr. 125 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 1 martie 2006, prin care Curtea a statuat, pentru considerentele acolo reţinute, că sancţiunea contravenţională prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 nu poate fi considerată de natură să încalce protecţia constituţională a dreptului de proprietate. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia pronunţată prin decizia menţionată, cât şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte critica formulată în raport de dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, aceasta nu poate fi reţinută, întrucât textul de lege ce face obiectul excepţiei nu consacră nicio discriminare, fiind deopotrivă aplicabil tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei.Prevederile constituţionale ale art. 11 alin. (1) privind obligaţia statului român de a îndeplini întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte şi ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului nu sunt incidente în cauză, deoarece autoarea excepţiei nu a făcut nicio referire la vreun act internaţional pretins a fi încălcat prin dispoziţiile legale criticate.Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri şi persoane, excepţie ridicată de Societatea Comercială „BANA-N” – S.R.L. în Dosarul nr. 410/2006-45/294/2006 al Judecătoriei Sălişte.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește