DECIZIE nr. 52 din 13 ianuarie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 din Codul de procedură penală, precum şi a prevederilor art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 din Codul de procedură penală, precum şi a prevederilor art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie invocată de Lucian-Nicu Caraiman în Dosarul nr. 9.188/30/2007 al Tribunalului Timiş – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă că autorul excepţiei a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de amânare, arătând că, având în vedere data sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză, a existat un interval de timp suficient pentru ca părţile să-şi angajeze apărători şi să-şi pregătească apărarea.Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a cauzei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că dispoziţiile ce fac obiectul său sunt criticate din perspectiva caracterului incomplet, precum şi din perspectiva modului de interpretare şi aplicare a acestora.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 12 mai 2008, pronunţată în Dosarul nr. 9.188/30/2007, Tribunalul Timiş – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 din Codul de procedură penală, precum şi a prevederilor art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie invocată de Lucian-Nicu Caraiman.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că prin modul de formulare a art. 300 din Codul de procedură penală se ignoră dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv, fiind interzisă exercitarea căii de atac a recursului în cazul respingerii cererii de restituire a cauzei la parchet. Se invocă principiul egalităţii în drepturi, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în care s-a statuat că acesta nu exclude, ci presupune soluţii diferite pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De asemenea, se invocă o serie de decizii ale Curţii Constituţionale în care s-a statuat asupra semnificaţiei dispoziţiilor constituţionale privind liberul acces la justiţie şi al celor privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.Tribunalul Timiş – Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât normele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 300 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Verificarea sesizării instanţei, precum şi dispoziţiile art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 503/2002, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins:– Art. 300 din Codul de procedură penală: "Instanţa este datoare să verifice din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea actului de sesizare.În cazul când se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată şi nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia.";– Art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002: „(1) Sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite în una dintre următoarele condiţii:a) dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de gravă a activităţii unei autorităţi publice, instituţii publice sau oricărei alte persoane juridice ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro; … b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de gravitatea perturbării aduse unei autorităţi publice, instituţii publice sau oricărei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie, sunt comise de către: deputaţi; senatori; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat şi asimilaţii acestora; consilieri ai miniştrilor; judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ai Curţii Constituţionale; ceilalţi judecători şi procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; preşedintele Consiliului Legislativ şi locţiitorul acestuia; Avocatul Poporului şi adjuncţii săi; consilierii prezidenţiali şi consilierii de stat din cadrul Administraţiei Prezidenţiale; consilierii de stat ai primului-ministru; membrii şi controlorii financiari ai Curţii de Conturi şi ai camerelor judeţene de conturi; guvernatorul, prim-viceguvernatorul şi viceguvernatorul Băncii Naţionale a României; preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Concurenţei; ofiţeri, amirali, generali şi mareşali; ofiţeri de poliţie; preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene; primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti; primarii şi viceprimarii sectoarelor municipiului Bucureşti; primarii şi viceprimarii municipiilor; consilierii judeţeni; prefecţii şi subprefecţii; conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale şi persoanele cu funcţii de control din cadrul acestora, cu excepţia conducătorilor autorităţilor şi instituţiilor publice de la nivelul oraşelor şi comunelor şi a persoanelor cu funcţii de control din cadrul acestora; avocaţii; comisarii Gărzii Financiare; personalul vamal; persoanele care deţin funcţii de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes naţional, al companiilor şi societăţilor naţionale, al băncilor şi societăţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar, al instituţiilor publice care au atribuţii în procesul de privatizare şi al unităţilor centrale financiar-bancare; persoanele prevăzute la art. 8^1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare; lichidatorii judiciari; executorii Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului. … (1^1) Infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie.(1^2) Direcţia Naţională Anticorupţie este competentă să efectueze urmărirea penală, dacă s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro, în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5, art. 246, 247, 248 şi 248^1 din Codul penal, al infracţiunilor prevăzute la art. 175, 177 şi 178-181 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare, şi în Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.(2) Procurorii specializaţi din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală pentru infracţiunile prevăzute la alin. (1), (1^1) şi (1^2). … (3) Urmărirea penală în cauzele privind infracţiunile prevăzute la alin. (1), (1^1) şi (1^2), săvârşite de militarii în activitate, se efectuează de procurori militari din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, indiferent de gradul militar pe care îl au persoanele cercetate. … (4) Sunt de competenţa parchetelor de pe lângă instanţe, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală, infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, care nu sunt date, conform alin. (1), (1^1) şi (1^2), în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie.” … Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele cuprinse în art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 20 – Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 – Accesul liber la justiţie şi art. 53 – Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Se invocă şi art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil şi, respectiv, dreptul la un recurs efectiv.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispoziţiile art. 300 din Codul de procedură penală sunt criticate din perspectiva unei omisiuni de reglementare, autorul excepţiei fiind nemulţumit de faptul că acest text nu prevede posibilitatea atacării separat, cu recurs, a încheierii prin care s-a respins cererea de restituire a cauzei la parchet. Cât priveşte dispoziţiile art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, autorul excepţiei nu motivează în ce constă neconstituţionalitatea acestora. Astfel, în concluziile scrise depuse în dosarul instanţei de judecată se invocă o serie de dispoziţii constituţionale şi se expun consideraţii teoretice, cu trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în care aceasta s-a pronunţat, în alte materii, asupra principiului egalităţii în drepturi, liberului acces la justiţie şi cu privire la condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.Asemenea critici, cu caracter general şi vizând caracterul omisiv şi imperfect al normelor ce fac obiectul excepţiei, nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 din Codul de procedură penală, precum şi a prevederilor art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie invocată de Lucian-Nicu Caraiman în Dosarul nr. 9.188/30/2007 al Tribunalului Timiş – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește