DECIZIE nr. 518 din 31 mai 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi a dispoziţiilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi a dispoziţiilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Rodica Arhip în Dosarul nr. 2.961/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă autoarea excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine admiterea acesteia, arătând că sintagma "instanţă de judecată" asociată Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi caracterul irevocabil al hotărârilor pronunţate de acesta încalcă în mod nepermis accesul liber la justiţie al magistratului nemulţumit de soluţia adoptată cu privire la cariera sa. Procedura desfăşurată în faţa Consiliului Superior al Magistraturii, în calitate de organ cu atribuţii administrativ-jurisdicţionale, ar trebui să fie una prealabilă şi facultativă, care să nu impieteze asupra dreptului magistratului de a contesta la instanţa de drept comun hotărârea pronunţată de o astfel de autoritate. Aşa fiind, dispoziţiile legale criticate îngrădesc accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că prevederile criticate îşi au fundamentul în dispoziţiile constituţionale ale art. 133 alin. (7).CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 14 decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.961/44/2006, Curtea de Apel Galaţi – Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi a dispoziţiilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Rodica Arhip.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că dispoziţiile criticate prevăd că acelaşi organ, Consiliul Superior al Magistraturii – Secţia pentru judecători, care s-a pronunţat cu privire la contestaţia formulată împotriva calificativului anual acordat prin raportul de evaluare a activităţii profesionale a judecătorului, face parte din Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, organ competent să soluţioneze contestaţiile formulate de judecători şi procurori împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile Consiliului. Or, în această situaţie, contestatorul suferă o îngrădire a dreptului de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor sale, fiind privat de garanţia unui proces echitabil oferită de un tribunal imparţial şi independent. Mai mult, întrucât textele de lege criticate exclud competenţa instanţelor judecătoreşti de a soluţiona contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile Consiliului, autorul excepţiei apreciază că este încălcat, pe această cale, şi principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor. Astfel, se creează o diferenţă de tratament nejustificată între magistraţii care contestă calificativele anuale şi cei care contestă hotărârile privind sancţiunile aplicate în materie disciplinară, care se pot adresa instanţei judecătoreşti de drept comun, deşi în ambele cazuri este în discuţie aceeaşi problemă, cariera profesională a magistratului.Curtea de Apel Galaţi – Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, ale art. 9 din Legea nr. 304/2004, precum şi ale art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 sunt neconstituţionale, contravenind prevederilor art. 16, 21 şi 125 din Legea fundamentală, întrucât împiedică contestarea în faţa instanţelor de drept comun a unor hotărâri ale Consiliului Superior al Magistraturii privitoare la cariera judecătorilor.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, legea stabilind expres că sunt definitive şi irevocabile numai hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca instanţă de judecată, celelalte hotărâri putând fi atacate la instanţa de judecată. Această interpretare a fost reţinută şi în Decizia Curţii Constituţionale nr. 433/2004.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, potrivit cărora „Hotărârile secţiilor pot fi atacate la Plenul Consiliului Superior al Magistraturii. Hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca instanţă de judecată, sunt definitive şi irevocabile”, art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, care prevede că „Plenul Consiliului Superior al Magistraturii funcţionează ca instanţă de judecată pentru soluţionarea contestaţiilor formulate de judecători şi procurori împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii, cu excepţia celor date în materie disciplinară”, precum şi dispoziţiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, conform cărora „Plenul Consiliului Superior al Magistraturii soluţionează contestaţiile formulate de judecători şi procurori împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii, cu excepţia celor date în materie disciplinară.”Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 125 referitoare la statutul judecătorilor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, aşa cum a statuat prin Decizia nr. 433/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.267 din 29 decembrie 2004, prin calificarea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii ca fiind definitive şi irevocabile, art. 133 alin. (7) din Constituţie „are în vedere hotărârile cu caracter jurisdicţional care, numai acestea, pot avea, prin natura lor, însuşirea de a fi „definitive şi irevocabile”, iar nu şi alte hotărâri, cu caracter administrativ, emise de Consiliul Superior al Magistraturii”. Asemenea hotărâri sunt cele pronunţate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, „ca instanţă de judecată, având în competenţă soluţionarea contestaţiilor formulate de magistraţi împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii”.Alte hotărâri, cum sunt cele prevăzute de art. 36 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, prin care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii dispune măsuri privind cariera magistraţilor, nu intră sub incidenţa prevederilor art. 133 alin. (7) din Constituţia României, întrucât, nefiind hotărâri cu caracter jurisdicţional, nu pot fi „definitive şi irevocabile”. Aceste hotărâri sunt prin natura lor acte juridice cu caracter administrativ, supuse controlului judecătoresc.În ceea ce priveşte accesul liber la justiţie şi, implicit, dreptul la un proces echitabil, Curtea admite, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, că dreptul la un tribunal nu este absolut şi este compatibil cu limitări implicite, statele contractante dispunând, în această materie, de o anumită marjă de apreciere (cauza "Le Compte, Van Leuven şi DeMeyere contra Belgiei", 1981 sau cauza "Garcia Manibardo contra Spaniei", 2000). Însă garantarea unui proces echitabil, aşa cum prevede art. 6 paragraful 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, implică în mod necesar ca: tribunalul să fie stabilit de lege, independent şi imparţial. Cât priveşte prima cerinţă, şi anume ca organul de jurisdicţie să fie organizat în conformitate cu voinţa legiuitorului, Curtea constată că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii funcţionează ca instanţă de judecată în temeiul legii, dispoziţiile legale criticate respectând exigenţa menţionată nu numai sub aspectul existenţei înseşi a tribunalului, ci şi sub aspectul compoziţiei formaţiunii învestite cu judecarea litigiului. A doua şi a treia condiţie impuse tribunalului în vederea garantării procesului echitabil sunt cele referitoare la independenţa şi imparţialitatea organului de jurisdicţie. Or, potrivit art. 133 alin. (1) din Constituţie, "Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei", în realizarea acestei competenţe consacrate prin Legea fundamentală, el îndeplinind atribuţiile stabilite prin lege. Factorii ce asigură independenţa şi imparţialitatea acestui organ de jurisdicţie îi constituie modul de desemnare a membrilor săi, durata mandatului şi inamovibilitatea membrilor în cursul mandatului, precum şi existenţa unei protecţii adecvate împotriva presiunilor exterioare.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi a dispoziţiilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Rodica Arhip în Dosarul nr. 2.961/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2007.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește