DECIZIE nr. 518 din 20 iunie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMihaela Cîrstea – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Silviu Dinescu, Paul Dimitriu, Aneta Dimitriu, Elena Gâţă, Cătălin Gâţă, Rodica Dimancescu şi Virginia Munteanu în Dosarul nr. 28.816/2/2005 (3.170/civ/2005) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Codrat Adrian Zană şi Doina Maria Chirvase în dosarele nr. 29.008/2/2005 (3.206/civ/2005) şi nr. 3.614/civ/2005 (31.086/2/2005) ale aceleiaşi instanţe, de Mihail Tănăsescu şi Gabriela Georgeta Magdalena Chirculescu în Dosarul nr. 3.791/2005 (33.982/2/2005) al Curţii de Apel Bucureşti Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, de Ionel Balica şi Emilia Flocea în Dosarul nr. 3.240/2005 al aceleiaşi instanţe, de Radu Portocală şi Andre Esmeralda Portocală în Dosarul nr. 14.525/1/2003 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă şi de Alexandru Chiş în Dosarul nr. 28.337/2/2005 al aceleiaşi instanţe.La apelul nominal se prezintă, personal, partea Maria Niculescu şi partea Viorel Dragomir, personal şi asistată de avocat Elena Calistru.De asemenea, se prezintă partea Dorothea Christina Schally, reprezentată de avocat Valeriu Stoica, partea Radu Dimitrie Dobrescu, reprezentată de avocat Dan Gheorghe Crăciuneanu, precum şi părţile Mihaela Cristina Pătraşcu şi Alexandra Dragomir, reprezentate de avocat Elena Calistru.Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cererilor depuse la dosar, prin care autorii excepţiei, Silviu Dinescu şi Paul Dimitriu, au solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.Avocatul Valeriu Stoica se opune acordării unui nou termen, considerând că aceasta reprezintă un abuz procesual, întrucât dispoziţiile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prilejuri cu care Curtea a statuat că acestea nu contravin prevederilor Legii fundamentale.Celelalte părţi prezente lasă la aprecierea Curţii Constituţionale acordarea unui nou termen de judecată.Reprezentantul Ministerului Public nu este de acord cu acordarea unui nou termen.Curtea respinge cererile formulate.Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor nr. 418D/2006, nr. 419D/2006, nr. 421D/2006, nr. 434D/2006, nr. 496D/2006, nr. 542D/2006 şi nr. 661D/2006.Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 419D/2006, nr. 421D/2006, nr. 434D/2006, nr. 496D/2006, nr. 542D/2006 şi nr. 661D/2006 la Dosarul nr. 418D/2006, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Avocatul Valeriu Stoica, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Depune, în acest sens, note scrise la dosar.Avocatul Dan Gheorghe Crăciuneanu, considerând că reglementarea criticată este constituţională, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, avocatul Elena Calistru solicită, de asemenea, respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Partea Maria Niculescu apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, motiv pentru care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate formulate.Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 15 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 28.816/2/2005 (3.170/civ/2005) de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Silviu Dinescu, Paul Dimitriu, Aneta Dimitriu, Elena Gâţă, Cătălin Gâţă, Rodica Dimancescu şi Virginia Munteanu cu ocazia soluţionării recursurilor formulate împotriva unei decizii civile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, având ca obiect constatarea nulităţii unor contracte de vânzare-cumpărare.Prin Încheierea din 18 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 29.008/2/2005 (3.206/civ/2005) şi Încheierea din 28 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.614/civ/2005 (31.086/2/2005) de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Codrat Adrian Zană şi Doina Maria Chirvase cu ocazia soluţionării recursurilor formulate împotriva unor decizii civile.Prin Încheierea din 16 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.791/2005 (33.982/2/2005) de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie şi Încheierea din 17 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.240/2005 de aceeaşi instanţă, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Mihail Tănăsescu, Gabriela Georgeta Magdalena Chirculescu, Ionel Balica şi Emilia Flocea cu ocazia soluţionării recursurilor formulate împotriva unor decizii civile.Prin Încheierea din 17 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 14.525/1/2003 de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Radu Portocală şi Andre Esmeralda Portocală cu ocazia soluţionării unui recurs civil având ca obiect o acţiune în revendicare.Prin Încheierea din 22 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 28.337/2/2005 de Curtea de Apel Bucureşti Secţia a IV-a civilă, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Alexandru Chiş cu ocazia soluţionării unui recurs formulat împotriva unei decizii civile.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că reglementarea criticată contravine atât prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), ale art. 20, ale art. 21 alin. (1)-(3), ale art. 24, 53, ale art. 115 alin. (4), (5) şi (6), ale art. 124 alin. (2), ale art. 127 şi 129 din Constituţie, cât şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens arată că, potrivit art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005, pentru procesele aflate în curs de derulare se aplică noile dispoziţii procedurale referitoare la competenţa instanţelor de judecată, ceea ce presupune nu numai tergiversarea judecăţii, ci şi încălcarea principiului neretroactivităţii legii. De asemenea, apreciază că este încălcat principiul egalităţii în faţa legii şi accesul liber la justiţie, de vreme ce părţile din cauzele care vor fi trimise pe cale administrativă la aceleaşi instanţe de judecată ce au pronunţat hotărârea supusă unei căi de atac (în speţă, recursul), nu vor beneficia de un control judiciar real, exercitat de către o instanţă de judecată superioară, în condiţiile în care imparţialitatea, parte esenţială a unui adevărat act de justiţie, este grav lezată prin soluţionarea căii de atac de către aceeaşi instanţă de judecată care a pronunţat hotărârea supusă căii de atac. Totodată, apreciază că dispoziţiile de lege criticate îi lezează şi dreptul la apărare, prin privarea sa de posibilitatea exercitării unui grad de jurisdicţie, ceea ce, în opinia autorului excepţiei, contravine art. 53 din Constituţie, întrucât dreptul de a exercita calea de atac a recursului este evident şi nejustificat restrâns.În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia textele de lege criticate ar aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (4), (5) şi (6), arată că Legea nr. 219/2005 a fost adoptată după mai bine de 4 ani de la adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, când presupusa situaţie extraordinară de la data intrării în vigoare a ordonanţei a încetat să mai existe. De altfel, apreciază că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 nu conţine nici o motivare sau măcar o indicare a situaţiei extraordinare care să justifice adoptarea ei, fiind, prin urmare, ea însăşi neconstituţională, iar în ceea ce priveşte Legea nr. 219/2005, arată că din cuprinsul acesteia nu rezultă dacă a fost adoptată cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere, conform cerinţelor art. 115 alin. (5) teza finală din Constituţie.De asemenea, arată că prin art. II din Legea nr. 219/2005 se introduce un factor puternic de discriminare şi de parţialitate în actul de justiţie, prin schimbarea intempestivă a competenţei instanţelor de judecată şi încălcarea principiului judiciar ierarhic.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în două cauze, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că reglementarea criticată nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 21, întrucât soluţionarea recursului aparţine unor complete cu o compunere diferită, iar părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite să le asigure dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră însă, într-o altă cauză, că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens arată că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) care consacră neretroactivitatea legii, conducând totodată şi la tergiversarea judecăţii cauzei. Instanţa apreciază că se încalcă, de asemenea, şi principiile egalităţii în faţa legii şi accesului liber la justiţie, deoarece părţile nu beneficiază de un control judiciar real exercitat de o instanţă de judecată superioară. Imparţialitatea, parte esenţială a unui adevărat act de justiţie, este grav lezată prin soluţionarea căii de atac de aceeaşi instanţă de judecată care a pronunţat hotărârea supusă căii de atac, ceea ce contravine art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, consideră că dispoziţiile de lege criticate lezează dreptul la apărare prin privarea de posibilitatea exercitării unui grad de jurisdicţie, ceea ce contravine şi art. 53 alin. (2) din Constituţie, întrucât dreptul de a exercita calea de atac a recursului este evident şi nejustificat restrâns.În final, instanţa apreciază că sunt încălcate şi prevederile art. 126 alin. (1) din Constituţie, care prevăd că justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, arată că legiuitorul este suveran în stabilirea şi adoptarea regulilor de procedură. De altfel, reglementarea dedusă controlului are caracter tranzitoriu şi, ca atare, nu aduce niciun fel de atingere dreptului părţii la un recurs efectiv.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că reglementarea criticată este constituţională, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 90/2006.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut:Art. II: "(1) Procesele în curs de judecată în primă instanţă la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite, precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit legii.(2) Apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale. … (3) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel. … (4) În cazurile prevăzute la alin. (1)-(3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativă, instanţelor devenite competente să le judece." … Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5), referitoare la statul de drept şi la supremaţia Constituţiei şi a legilor, ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3), referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 115 alin. (4), (5) şi (6) privind delegarea legislativă, ale art. 124 alin. (2) referitoare la înfăptuirea justiţiei, ale art. 127 care consacră caracterul public al dezbaterilor şi ale art. 129 privind folosirea căilor de atac.De asemenea, apreciază că reglementarea criticată contravine şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. II din Legea nr. 219/2005 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale ca şi în cauza de faţă. Astfel, prin Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, şi prin Decizia nr. 405 din 16 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 7 iunie 2006, Curtea a statuat că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să impună schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţiile, cât şi motivarea acestor decizii îşi păstrează valabilitatea.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Silviu Dinescu, Paul Dimitriu, Aneta Dimitriu, Elena Gâţă, Cătălin Gâţă, Rodica Dimancescu şi Virginia Munteanu în Dosarul nr. 28.816/2/2005 (3.170/civ/2005) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Codrat Adrian Zană şi Doina Maria Chirvase în dosarele nr. 29.008/2/2005 (3.206/civ/2005) şi nr. 3.614/civ/2005 (31.086/2/2005) ale aceleiaşi instanţe, de Mihail Tănăsescu şi Gabriela Georgeta Magdalena Chirculescu în Dosarul nr. 3.791/2005 (33.982/2/2005) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, de Ionel Balica şi Emilia Flocea în Dosarul nr. 3.240/2005 al aceleiaşi instanţe, de Radu Portocală şi Andre Esmeralda Portocală în Dosarul nr. 14.525/1/2003 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă şi de Alexandru Chiş în Dosarul nr. 28.337/2/2005 al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 iunie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește