DECIZIE nr. 518 din 19 aprilie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 136 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorDoina Suliman – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 136 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Omega Is Communications” – S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 27.258/245/2009 al Judecătoriei Iaşi – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 27.258/245/2009, Judecătoria Iaşi – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 136 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Omega Is Communications" – S.R.L. din Iaşi într-o cauză civilă având ca obiect o contestaţie la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 124 alin. (2) şi art. 53 alin. (2). În acest sens, arată că art. 136 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 „creează o situaţie profund inechitabilă în condiţiile în care subiecţii unor raporturi juridice contractuale civile/comerciale încheiate cu autorităţile publice, dar nu contencioase, ci în raporturi legate de modul de administrare a patrimoniului privat, devin subiectul pasiv al unei executări silite, pe când subiecţii unor raporturi juridice perfect similare, dar încheiate cu orice alte persoane, nu pot fi supuşi executării silite decât după ce o instanţă judecătorească a pronunţat o hotărâre de obligare a lor la plată”.Judecătoria Iaşi – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 136 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul cuprins: „Creanţele bugetare care se încasează, se administrează, se contabilizează şi se utilizează de instituţiile publice, provenite din venituri proprii şi cele rezultate din raporturi juridice contractuale, precum şi creanţele care se încasează, se administrează, se contabilizează şi se utilizează de Banca de Export-Import a României EXIMBANK – S.A., provenite din fondurile alocate de la bugetul de stat, se execută prin organe proprii, acestea fiind abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asiguratorii şi să efectueze procedura de executare silită, potrivit prevederilor prezentului cod.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, acest text de lege contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) – Egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) – Accesul liber la justiţie, art. 53 alin. (2) – Restrângerea unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 124 alin. (2) – Înfăptuirea justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că susţinerea potrivit căreia prevederile legale criticate creează o inegalitate juridică între autorităţile publice locale şi contribuabilii persoane juridice, în ceea ce priveşte modalitatea de constituire a titlurilor executorii, nu este întemeiată, deoarece reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza acesteia, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. De altfel, principiul constituţional consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie se referă la egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi nu la egalitatea cetăţenilor cu autorităţile publice.De asemenea, Curtea constată că nu este întemeiată nici susţinerea referitoare la încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituţie privind liberul acces la justiţie, prin pretinsa excludere a controlului instanţei de judecată asupra constituirii titlului executoriu în materia executării silite a creanţelor bugetare, dat fiind faptul că legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silită, în condiţiile procedurale stabilite de lege. Astfel, potrivit art. 172 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură fiscală, "Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare […]", iar potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol "Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă".Procedura executării silite a creanţelor fiscale asigură garanţii suficiente pentru ocrotirea accesului liber la justiţie şi a dreptului la apărare, prin însuşi faptul că oferă posibilitatea de a contesta executarea, iar în cazul admiterii contestaţiei şi desfiinţării titlului executoriu sau a înseşi executării silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.Deoarece, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, legiuitorul are latitudinea de a stabili modalitatea stingerii creanţelor fiscale prin executare silită.În aceste condiţii nu poate fi primită nici critica referitoare la înfrângerea art. 53 alin. (2) din Constituţie, întrucât nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituţionale care consacră drepturi sau libertăţi fundamentale.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 136 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Omega Is Communications” – S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 27.258/245/2009 al Judecătoriei Iaşi – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 aprilie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește