DECIZIE nr. 517 din 29 mai 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Viorel Gheorghe Hausi în Dosarul nr. 3.525/100/2006 al Tribunalului Maramureş – Secţia civilă.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 15 mai 2007 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 29 mai 2007.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 29 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.525/100/2006, Tribunalul Maramureş – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Viorel Gheorghe Hausi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997 ocrotesc prioritar interesele unor terţi indiferent de buna sau reaua-credinţă a acestora şi adoptă o formulă comună de indemnizare a foştilor proprietari pentru o măsură care nu are caracter de ordin general. Or, este de principiu faptul că legiuitorul nu poate adopta formule comune de indemnizaţie decât în compensarea unor măsuri cu caracter general, cum ar fi, de exemplu, exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Prin urmare, textul de lege criticat aduce atingere excesivă dreptului de proprietate privată şi principiului garantării de către stat a acestui drept.Tribunalul Maramureş – Secţia civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind întemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră excepţia neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. III alin. (2^4) din Legea nr.169/1997 sunt în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, dispoziţii introduse prin articolul unic pct. 4 din titlul V al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Textul de lege criticat are următorul conţinut: „În cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită preţul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.”Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (2) teza întâi, alin. (3) şi alin. (6) referitoare la garantarea proprietăţii private, expropriere şi despăgubirile cuvenite în acest caz.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, asupra criticii având ca obiect dispoziţiile art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, s-a pronunţat prin Decizia nr. 375/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005, constatând că aceste dispoziţii, introduse prin Legea privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, care au format obiectul sesizării, sunt constituţionale. Curtea a reţinut că „legiuitorul nu a adus atingere drepturilor câştigate în mod legal, ci a statuat, prin norme imperative, că actele de reconstituire şi constituire a dreptului de proprietate, emise în condiţii ilegale, sunt lovite de nulitate absolută. Efectul nulităţii absolute de repunere în situaţiile anterioare deschide posibilitatea celor îndreptăţiţi să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor”.Astfel, în situaţia în care respectivele titluri de proprietate au intrat în circuitul civil prin acte de vânzare-cumpă rare succesive sau în alt mod, fostul proprietar se va adresa justiţiei pentru constatarea nulităţii absolute a titlului iniţial, potrivit art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1990. Însă în aceste cazuri dispoziţiile legale aplicabile nu trebuie să creeze o stare de instabilitate a raporturilor juridice şi să aducă atingere drepturilor câştigate în temeiul legilor menţionate anterior, ce au reglementat regimul reconstituirii şi constituirii dreptului de proprietate funciară. Astfel, legiuitorul a instituit o excepţie de la regula reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor pe vechile amplasamente, reglementând obligaţia persoanei care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul de a remite preţul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.De altfel, opţiunea legiuitorului de a-i prefera pe subdobânditorii înstrăinărilor succesive nu vine în contradicţie cu spiritul Legii nr.18/1991, şi anume cu caracterul reparator consacrat de aceasta, întrucât, în situaţia în care restituirea în natură nu mai poate opera, devin aplicabile dispoziţiile referitoare la remiterea preţului actualizat.Însă Curtea reţine că reglementarea sancţiunii nulităţii absolute a actelor emise în mod ilegal, până la adoptarea legii criticate, nu presupune încălcarea principiului statului de drept şi respectarea principiului de dreptate, consacrat ca valoare constituţională la art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, care prevede că "România este stat de drept […] în care […] drepturile şi libertăţile cetăţenilor […], dreptatea […] reprezintă valori supreme, […] şi sunt garantate". Astfel, legiuitorul a stabilit că existenţa drepturilor dobândite cu rea-credinţă sau prin abuzul autorităţii publice nu este compatibilă cu garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, potrivit prevederilor art. 57 din Constituţie, în virtutea cărora "Cetăţenii români […] trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi". Or, este de competenţa instanţelor judecătoreşti să constate, în funcţie de probele administrate în cauză, buna sau reaua-credinţă a celui care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul sau a subdobânditorului terenului şi, după caz, să facă aplicarea dispoziţiilor art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997 sau a celor care constituie dreptul comun în materia cauzei contractelor civile, respectiv art. 966-968 din Codul civil.Prin urmare, autorul excepţiei nu face o veritabilă critică de neconstituţionalitate, întrucât problemele pe care le ridică reprezintă chestiuni de aplicare a legii, care ţin exclusiv de competenţa instanţei de judecată, astfel încât excepţia cu un atare obiect este inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Viorel Gheorghe Hausi în Dosarul nr. 3.525/100/2006 al Tribunalului Maramureş – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,Prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește