DECIZIE nr. 515 din 8 mai 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (7) din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (7) din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, excepţie ridicată de Virginia Greceanu în Dosarul nr. 8.490/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă partea Camera Deputaţilor, prin consilierul juridic Florentina Pop. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Camerei Deputaţilor solicită respingerea excepţiei ca inadmisibilă, sens în care arată că cele invocate de autorul excepţiei reprezintă aspecte de interpretare şi aplicare a legii, de competenţa instanţei judecătoreşti.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 8.490/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (7) din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar. Excepţia a fost ridicată de Virginia Greceanu în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că prevederile art. 72 alin. (7) din Legea nr. 7/2006 sunt neconstituţionale, întrucât nu îşi extind aplicabilitatea şi asupra persoanelor care se încadrează în ipoteza art. 73 alin. (2) din aceeaşi lege. Astfel, se creează o discriminare între funcţionarii publici pensionaţi din structurile Parlamentului, cu o vechime de 4-7 ani în aceste structuri şi care au obţinut dreptul la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/2006, şi cei care îndeplinesc aceleaşi condiţii, dar au ieşit la pensie ulterior intrării în vigoare a acestei legi.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, iar autorul acesteia nu se încadrează în ipoteza textului de lege criticat. De asemenea, arată că principiul egalităţii în drepturi nu impune existenţa unei identităţi de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri sau în privinţa anumitor drepturi.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 72 alin. (7) din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2006, aşa cum au fost modificate prin art. I pct. 17 din Legea nr. 221/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 9 iulie 2007.Textul de lege criticat are următoarea redactare:– ART. 72 alin. (7): "La data intrării în vigoare a prezentei legi, pensiile pentru limită de vârstă şi vechime integrală ale celor care au ocupat, cel puţin 4 ani, funcţii corespunzătoare funcţionarului public parlamentar în structurile de specialitate ale Parlamentului se recalculează şi se actualizează în acord cu dispoziţiile alin. (3) şi (5), avându-se în vedere venitul brut lunar al funcţionarului public parlamentar în activitate corespunzător funcţiei avute la data pensionării."Autorul excepţiei consideră că acest text de lege este contrar următoarelor prevederi constituţionale: art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 51 alin. (1) prin care se consacră dreptul cetăţenilor de a se adresa autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor, art. 52 alin. (1) şi (3) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în esenţă, critica autorului excepţiei are în vedere faptul că prevederile art. 72 alin. (7) din Legea nr. 7/2006 nu îşi extind aplicarea şi asupra ipotezei prevăzute de art. 73 alin. (2) din aceeaşi lege, creându-se astfel, în opinia sa, o discriminare a persoanelor care s-au pensionat anterior intrării în vigoare a acestei legi în raport cu cele care ies la pensie ulterior intrării sale în vigoare.Faţă de aceste argumente, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, dreptul la pensie, ca şi dreptul la alte forme de asigurări sociale ori de protecţie socială, se acordă potrivit legii. Astfel, legiuitorul este în drept să stabilească criteriile şi condiţiile concrete în care asiguraţii pot beneficia de pensie, tipurile de pensii care pot fi acordate, regulile generale de acordare a acestora şi regulile derogatorii pentru situaţii deosebite, precum şi modul de calcul al pensiilor.În spiritul acestor dispoziţii constituţionale, prin prevederile art. 72 alin. (3)-(6) din Legea nr. 7/2006, legiuitorul a reglementat dreptul funcţionarilor publici parlamentari de a obţine pensia de serviciu. Aceasta reprezintă o formă specială de pensie pe care legiuitorul o acordă diferitelor categorii socioprofesionale în considerarea unor situaţii deosebite şi ţinând cont de anumite criterii, limitativ prevăzute, ce caracterizează aceste categorii de persoane.Potrivit art. 73 din Legea nr. 7/2006, de pensie de serviciu beneficiază şi funcţionarii publici parlamentari care nu îndeplinesc condiţiile de vârstă sau pe cele de vechime în muncă în structurile Parlamentului, cerute de art. 72 alin. (3)-(6), însă întrunesc toate celelalte condiţii prevăzute de art. 73. Aceştia se încadrează, prin urmare, într-o situaţie aparte faţă de ipoteza art. 72 alin. (3)-(6).În continuare, Curtea observă că prin alin. (7) al art. 72 din Legea nr. 7/2006, legiuitorul a extins aplicabilitatea dispoziţiilor alin. (3)-(6) din acelaşi articol şi pentru persoanele care au ieşit la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/2006, urmărind prin aceasta îndepărtarea discrepanţelor dintre pensiile obţinute prin aplicarea unor prevederi de lege diferite în timp. Acest beneficiu nu a fost acordat însă şi persoanelor ieşite la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/2006 şi care ar fi întrunit condiţiile prevăzute de art. 73, aşa cum reiese din însuşi conţinutul acestui din urmă articol.Curtea consideră că această diferenţă de tratament juridic este justificată de ipotezele diferite avute în vedere, aşa cum s-a arătat mai sus, persoanele prevăzute la art. 73 din Legea nr. 7/2006 aflându-se într-o situaţie diferită de cele prevăzute în art. 72 alin. (3)-(6). Aşa fiind, nu se poate susţine că este vorba de o încălcare a principiului egalităţii în drepturi, întrucât acesta nu presupune omogenitate, iar în situaţii diferite permite, iar uneori chiar impune, instituirea unui tratament juridic diferit. De asemenea, nu se poate reţine nici existenţa unei discriminări între cetăţeni, cauzată de tratamentul juridic diferit la care aceştia sunt supuşi ca urmare a evoluţiei şi modificării fireşti a legislaţiei, momentele diferite ale dobândirii unor drepturi reprezentând din perspectiva aplicării principiului egalităţii în drepturi situaţii de fapt diferite.În ceea ce priveşte textele constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, dreptul de petiţionare, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, Curtea constată că acestea nu au nicio incidenţă asupra dispoziţiilor textului de lege criticat, întrucât acesta nu reglementează şi nu influenţează sub niciun aspect aceste drepturi fundamentale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (7) din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, excepţie ridicată de Virginia Greceanu în Dosarul nr. 8.490/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 mai 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește