DECIZIE nr. 515 din 6 octombrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă în Dosarul nr. 131/2005.La apelul nominal răspunde Petruţa Bornea, personal, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, partea Petruţa Bornea solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţia de lege criticată nu încalcă prevederile art. 16 din Constituţie, deoarece reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 14 aprilie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 131/2005, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 din Codul de procedură civilă.Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, arată că textul de lege criticat creează o diferenţiere valorică, în baza căreia părţile pot ataca fie cu apel, fie cu recurs hotărâri având acelaşi obiect. Astfel, în cazul atacării hotărârii cu apel, partea are posibilitatea administrării unor probe complexe, dat fiind caracterul devolutiv al apelului şi conform prevederilor art. 295 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care dispun că "instanţa va putea încuviinţa refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă, precum şi administrarea probelor noi propuse în condiţiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluţionarea cauzei". Spre deosebire de calea de atac a apelului, în cea a recursului probatoriul este limitat numai la administrarea înscrisurilor, deoarece, potrivit art. 305 din Codul de procedură civilă, "în instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor".În continuare se arată că, urmare a acestor diferenţieri, în practică apar situaţii inegale, situaţia fiind diferită, iar părţile al căror litigiu are o valoare de peste 1 miliard au acces la toate probatoriile prevăzute de art. 295 alin. 2 din Codul de procedură civilă, spre deosebire de părţile al căror litigiu are o valoare mai mică de 1 miliard. În consecinţă, reglementarea criticată creează o evidentă discriminare între cele două categorii de părţi, discriminare bazată exclusiv pe criteriul de valoare a litigiului, deci pe criteriul de avere.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate nu creează discriminări între cetăţeni pe criterii de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială, criterii ale egalităţii în drepturi prevăzute atât în art. 4 alin. (2) din Constituţie, cât şi în art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, arată că textul de lege criticat nu conţine nici o dispoziţie discriminatorie, regimul juridic diferit – constând în aceea că hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensiile de întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard de lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, acţiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege nu pot fi atacate cu apel, ci numai cu recurs – fiind determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite în vederea asigurării celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor. În continuare arată că reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu conţine nici o dispoziţie discriminatorie, regimul juridic diferit fiind determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite în vederea asigurării celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor. De asemenea, arată că instanţa de contencios constituţional a statuat că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Deşi Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a întregului art. 282^1, din motivarea excepţiei se observă că se are în vedere doar primul alineat al acestuia. Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, textul de lege criticat a fost modificat prin art. I pct. 40 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005. Textul de lege criticat are următorul conţinut:– Art. 282^1 alin. 1: "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de lege."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, care au următorul conţinut: "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional statuând că acestea sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 226 din 18 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 7 iunie 2004, Curtea a reţinut că textul legal criticat nu conţine nici o dispoziţie discriminatorie, regimul juridic diferit este determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite în vederea asigurării celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor. Aşa fiind, cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.Tot cu acea ocazie Curtea a reţinut că art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", precum şi art. 129, care prevede că, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac.Astfel, departe de a îngrădi drepturi consacrate constituţional, reglementarea prevăzută de art. 282^1 din Codul de procedură civilă constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces. Curtea a constatat, de asemenea, că reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din aceeaşi convenţie consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.Soluţia adoptată şi considerentele deciziei citate sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă în Dosarul nr. 131/2005.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 octombrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește