DECIZIE nr. 515 din 20 iunie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMihaela Cîrstea – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Lăcrămioara Dorina Vasilica în Dosarul nr. 9.064/2005 al Tribunalului Iaşi.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, avocatul Romul Vonica, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.La dosarul cauzei a fost depusă o cerere din partea avocatului părţilor lipsă, Marius Sebastian Striblea, prin care acesta solicită Curţii Constituţionale acordarea unui nou termen de judecată, întrucât se află în imposibilitatea de a se prezenta în faţa instanţei la termenul de astăzi.Avocatul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi reprezentantul Ministerului Public se opun amânării cauzei, în condiţiile în care dosarul se află la al treilea termen de judecată, iar autorul cererii nu-şi justifică solicitarea.Curtea, analizând cererea depusă la dosar, constată că aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, nefiind temeinic motivată, şi, drept urmare, urmează a fi respinsă.Pe fond, autorul excepţiei, prin avocat, arată că dispoziţiile art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, întrucât, în situaţiile acolo precizate, instanţa de apel reţine cauza spre judecare, ceea ce este de natură a aduce atingere principiului organizării şi funcţionării instanţelor judecătoreşti pe baze ierarhice, respectiv principiului dublului grad de jurisdicţie.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, norma procedurală supusă controlului fiind în deplină concordanţă cu prevederile art. 21 din Constituţie, care consacră soluţionarea cauzelor cu celeritate, fără a garanta accesul la toate gradele de jurisdicţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 28 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 9.064/2005, Tribunalul Iasi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Lăcrămioara Dorina Vasilica.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că textul de lege criticat contravine prevederilor cuprinse în Constituţia României şi în tratatele internaţionale referitoare la drepturile omului, prevederi ce reglementează egalitatea în drepturi a cetăţenilor, accesul liber la justiţie, înfăptuirea justiţiei şi folosirea căilor de atac. Astfel, se arată că, prin aplicarea dispoziţiilor art. 297 din Codul de procedură civilă, instanţa de apel are posibilitatea să reţină procesul spre judecare, după ce a anulat hotărârea atacată, atunci când constată propria sa competenţă sau dacă există vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanţă a judecat în fond, împrejurare ce aduce atingere dreptului la un proces echitabil şi principiilor dublului grad de jurisdicţie şi constituirii ierarhice a instanţelor judecătoreşti.Tribunalul Iaşi apreciază că excepţia este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 297 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, 21, ale art. 124 alin. (2), art. 126 şi 129.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 297 din Codul de procedură civilă. Textul legal criticat are următorul conţinut: "În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intră în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.Dacă prima instanţă s-a declarat competentă şi instanţa de apel stabileşte că a fost necompetentă, anulând hotărârea atacată, va trimite cauza spre judecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent, afară de cazul când constată propria sa competenţă. În acest caz, precum şi atunci când există vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanţă a judecat în fond, instanţa de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată şi hotărârea pronunţată, va reţine procesul spre judecare."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 21 alin. (1) şi (3) referitor la accesul liber la justiţie, art. 124 alin. (2) privitor la înfăptuirea justiţiei, art. 126 ce face referire la instanţele judecătoreşti şi ale art. 129 care prevede folosirea căilor de atac. De asemenea, se mai susţine nesocotirea mai multor prevederi referitoare la egalitatea în drepturi şi dreptul la un proces echitabil, cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, deşi formal, critica este îndreptată împotriva art. 297 din Codul de procedură civilă, în ansamblul său, din susţinerile autorului excepţiei rezultă că în realitate aceasta vizează numai dispoziţiile alin. 2 teza a doua a normei procesuale sus-menţionate. Or, asupra constituţionalităţii acestui text de lege Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 116/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2002, sau prin Decizia nr. 192/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005, prilejuri cu care a reţinut următoarele:Egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituţie, îşi găseşte aplicare doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi deci instituirea aceluiaşi regim juridic.Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat.Aşa fiind, ceea ce se semnalează în susţinerea excepţiei, cu titlu de fine de neconstituţionalitate a reglementării criticate, şi anume că, potrivit acesteia, părţile au la dispoziţie două sau numai o singură cale de atac, în funcţie de modul în care a procedat prima instanţă la soluţionarea cauzei, cu sau fără examinarea fondului, chiar dacă instituie astfel două regimuri juridice diferite, o face în considerarea existenţei a două situaţii diferite, care, ca atare, nu puteau fi reglementate identic.Totodată, întrucât criteriul în funcţie de care îşi găseşte aplicarea un regim juridic sau altul are caracter obiectiv şi rezonabil, şi nu subiectiv şi arbitrar, fiind constituit de o anumită situaţie prevăzută de ipoteza normei, şi nu de apartenenţa sau de o calitate a persoanei, privitor la care îşi găseşte aplicare, aşadar, intuitu personae, nu există temei pentru calificarea reglementării deduse controlului ca fiind neconstituţională.Pe de altă parte, reglementarea prevăzută de art. 297 din Codul de procedură civilă constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces. Astfel, reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din aceeaşi convenţie consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea pronunţată în Cazul Golder împotriva Regatului Unit, 1975, a statuat că: "Dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care convenţia l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept."Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Lăcrămioara Dorina Vasilica în Dosarul nr. 9.064/2005 al Tribunalului Iaşi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 iunie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește