DECIZIE nr. 513 din 29 mai 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I punctul 39 cuprins în Titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorTudorel Toader – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorIrina Loredana Gulie – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I punctul 39 cuprins în Titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie invocată de Silvia Munteanu în Dosarul nr. 981/103/2006, (nr. vechi 3.022/RC/2006) al Tribunalului Neamţ – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 981/103/2006 (nr. vechi 3.022/RC/2006), Tribunalul Neamţ – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I punctul 39 cuprins în Titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Excepţia a fost ridicată de Silvia Munteanu într-o cauză având ca obiect judecarea recursului formulat de prefectul judeţului Neamţ împotriva Sentinţei civile nr. 836/30.08.2006, prin care Judecătoria Bicaz a admis plângerea formulată de petenta Silvia Munteanu împotriva hotărârii Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al acesteia asupra unui teren cu vegetaţie forestieră.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 36 din Legea nr. 1/2000 instituiau posibilitatea constituirii dreptului de proprietate şi pentru persoanele îndreptăţite la împroprietărire în temeiul Legii nr. 187/1945 şi înscrise ca atare în tabelele nominale. Art. I punctul 39 cuprins în Titlul VI al Legii nr. 247/2005 a modificat dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, în sensul că sunt îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate numai acele persoane cărora li s-a stabilit efectiv dreptul de proprietate prin împroprietărire, cu ocazia aplicării Legii nr. 187/1945, dar nu li s-a atribuit efectiv terenul sau cărora atribuirea le-a fost anulată. Autoarea excepţiei susţine că textul de lege criticat este neconstituţional, fiind încălcate principiile constituţionale ale egalităţii în faţa legii şi ale caracterului unitar, imparţial şi egalitar al justiţiei.Tribunalul Neamţ – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece aceasta vizează o problemă de interpretare şi aplicare a legii de către instanţele de judecată, ceea ce nu intră în sfera controlului de constituţionalitate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece autorul excepţiei critică o omisiune de reglementare, iar potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie completarea legilor este de competenţa Parlamentului.Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că aplicarea textului de lege criticat vizează doar persoanele aflate în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit motivării excepţiei, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. I punctul 39 cuprins în Titlul VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, ce au următorul cuprins:lt; lt;39. Articolul 36 se modifică şi va avea următorul cuprins:"Art. 36. – Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, cu ocazia aplicării Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată li se vor acorda terenurile respective în limita suprafeţelor disponibile sau despăgubiri.” gt; gt;Autoarea excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi în art. 124 alin. (2) referitor la caracterul unitar, imparţial şi egalitar al justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Prevederile art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum au fost modificate prin dispoziţiile art. I punctul 39 cuprins în Titlul VI din Legea nr. 247/2005, au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, şi cu o motivare similară.Astfel, prin Decizia nr. 245 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007, Curtea a respins excepţia, statuând că o eventuală diferenţă de tratament juridic rezultată în urma modificării legii nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de succesiune în timp a legii.Astfel, ori de câte ori o lege nouă modifică dispoziţiile legale anterioare cu privire la anumite raporturi sociale, toate efectele raportului anterior, deja produse înainte de intrarea în vigoare a acesteia, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, efectele legii anterioare rămânând neafectate. Legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de raporturile juridice nou-create. De altfel, a considera întemeiată o atare critică ar însemna să negăm posibilitatea oricărei modificări a legislaţiei în vigoare, întrucât aceasta ar antrena un tratament juridic diferit pentru persoane aflate în situaţii identice, dar pentru care reglementarea legală este diferită în timp.Cele statuate în decizia menţionată sunt valabile şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.În prezenta cauză, se invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 124 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "(2) Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi", dedusă din diferenţa de tratament juridic aplicabil unor categorii de cetăţeni, datorate succesiunii în timp a legilor.În legătură cu această susţinere, Curtea constată că modificarea unei dispoziţii legale nu este de natură să afecteze caracterul unic sau imparţial al justiţiei din România, ce se realizează de sistemul instanţelor judecătoreşti, şi nici egalitatea juridică a părţilor în proces, cărora li se aplică aceleaşi reguli procedurale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I punctul 39 cuprins în Titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie invocată de Silvia Munteanu în Dosarul nr. 981/103/2006, (nr. vechi 3.022/RC/2006) al Tribunalului Neamţ – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2007.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Irina Loredana Gulie––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește