DECIZIE nr. 512 din 8 mai 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (5) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (5) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Societatea Comercială Letea – S.A. din Bacău în Dosarul nr. 259/326/2006 al Tribunalului Harghita – Secţia civilă.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin avocatul Julia Zorkoczy, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Avocatul prezent susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, depunând la dosar note scrise în acest sens.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 4 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 259/326/2006, Tribunalul Harghita – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (5) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Societatea Comercială Letea – S.A. din Bacău.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât prin proprietar deposedat se înţelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării, fără a se face distincţie între persoana fizică şi persoana juridică. Or, o asemenea formulare este de natură a crea un dezechilibru între cele două categorii de persoane, sub aspectul interpretării şi aplicării legii, deoarece, în ceea ce priveşte persoanele juridice, textul de lege poate fi interpretat limitativ, în sensul că dreptul la restituirea proprietăţii asupra terenurilor agricole şi forestiere aparţine doar formelor asociative prevăzute la art. 26 din Legea nr. 1/2000. Aşa fiind, dispoziţiile art. 3 alin. (5) din Legea nr. 1/2000 contravin art. 44 alin. (1) şi (2) privind garantarea dreptului de proprietate privată şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi din Constituţie, precum şi art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Tribunalul Harghita – Secţia civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că dispoziţiile criticate nu fac distincţie între cele două categorii de proprietari, persoane fizice şi persoane juridice, ambele putând avea calitatea de proprietari deposedaţi, în condiţiile legii.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că statul român şi-a îndeplinit obligaţia de a asigura celor care şi-au "pierdut" proprietatea posibilitatea de a o recupera, prin exercitarea efectivă a dreptului la reconstituire, acordat deopotrivă persoanelor fizice şi persoanelor juridice, care aveau calitatea de proprietari la momentul deposedării.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 3 alin. (5) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, text de lege care are următorul conţinut: „Prin proprietar deposedat, în sensul prezentei legi, se înţelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 44 alin. (1) şi (2) privind garantarea dreptului de proprietate privată şi în art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea sunt încălcate şi prevederile art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit art. 1 teza întâi din Legea nr. 1/2000, „persoanelor fizice şi persoanelor juridice care au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole şi pentru terenurile forestiere, în termen legal, li se reconstituie dreptul de proprietate în condiţiile prevăzute de prezenta lege”. Pentru a determina categoria persoanelor îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate, legiuitorul a stabilit în art. 3 alin. (5) din lege că prin proprietar deposedat se înţelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării. Textul de lege criticat nu face distincţie sub aspectul calităţii persoanei titulare, şi anume dacă proprietarul deposedat a fost persoană fizică sau juridică, scopul reglementării fiind acela de a stabili temeiul ce îndreptăţeşte persoana să formuleze cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole sau forestiere, şi anume acela de a fi fost titulara dreptului de proprietate asupra respectivelor terenuri la data la care a avut loc deposedarea.Aşa fiind, Curtea constată că nu poate fi reţinută critica referitoare la încălcarea principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, întrucât aceasta este infirmată de chiar conţinutul textului de lege care nu distinge între cele două categorii de persoane îndreptăţite, fizice sau juridice. Contrar celor susţinute de autorul excepţiei, modul de redactare a prevederilor art. 3 alin. (5) din Legea nr. 1/2000 constituie premisa valorificării drepturilor stabilite de lege în mod egal şi fără discriminări pentru toate persoanele care aveau calitatea de proprietari la momentul deposedării.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, invocate în susţinerea neconstituţionalităţii art. 3 alin. (5) din Legea nr. 1/2000, Curtea reţine că acestea au în vedere garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii private, indiferent de titular. În condiţiile în care reglementarea criticată stabileşte persoanele îndreptăţite să formuleze cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole sau forestiere de care au fost deposedate de către stat, este evident că aceste persoane nu au calitatea de proprietari în momentul solicitării restituirii. Or, garantarea constituţională a proprietăţii private este, în mod necesar, subsecventă existenţei unui titlu de proprietate, eliberat cu respectarea dispoziţiilor legale, şi nu operează în situaţia unui drept a cărui recunoaştere are caracter aleatoriu, constituind, din punctul de vedere al viitorului titular, aflat în postura de solicitant, doar o eventualitate. Aşa fiind, Curtea consideră că dispoziţiile consacrate de art. 44 din Constituţie nu sunt aplicabile în cauza dedusă controlului de constituţionalitate. Prin analogie, nu poate fi reţinută nici critica referitoare la art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.În fine, Curtea constată că dispoziţiile art. 3 alin. (5) din Legea nr. 1/2000 nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 53, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (5) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Societatea Comercială Letea – S.A. din Bacău în Dosarul nr. 259/326/2006 al Tribunalului Harghita – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 mai 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește