DECIZIE nr. 510 din 8 mai 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, excepţie ridicată de Compania Naţională „Poşta Română” – S.A. în Dosarul nr. 6.695/99/2007 al Tribunalului Iaşi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 21 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 6.695/99/2007, Tribunalul Iaşi – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, excepţie ridicată de Compania Naţională „Poşta Română” – S.A.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât instituie obligaţia de înstrăinare a unor bunuri aflate în mod legal în patrimoniul unor persoane juridice de drept privat care au un patrimoniu propriu, distinct de cel al acţionarilor lor, cu referire expresă la acţionarul majoritar care este statul român. Or, în condiţiile în care dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Constituţie prevăd că "Proprietatea este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular", apare ca evidentă diferenţa de tratament juridic în ceea ce îi priveşte pe titularii bunurilor ce urmează a fi înstrăinate forţat, în temeiul textelor de lege criticate, care evident nu au suport constituţional. Mai mult, autorul excepţiei arată că reglementările Legii nr. 346/2004 creează un paradox legislativ care este, de asemenea, neconstituţional. Astfel, instituirea obligaţiei de a vinde în sarcina regiilor autonome, a societăţilor/companiilor naţionale şi a societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat vine în contradicţie cu însuşi mecanismul juridic al înstrăinării activelor patrimoniale prin contract de vânzare-cumpărare, care presupune acordul de voinţă al ambelor părţi. În acest sens, art. 14 din lege prevede că încheierea unor astfel de contracte trebuie să fie precedată, în mod obligatoriu, de existenţa unei hotărâri a adunării generale a acţionarilor care să exprime opţiunea societăţii pentru înstrăinarea bunurilor aflate în patrimoniul ei. Într-o atare împrejurare, „acordul de voinţă” cerut de lege apare ca fiind pur formal, de vreme ce societatea comercială este obligată să înstrăineze activul său patrimonial. În concluzie, dispoziţiile criticate restrâng libertatea societăţii comerciale de a dispune de propriile bunuri, încălcându-i dreptul de proprietate, garantat constituţional.Tribunalul Iaşi – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind întemeiată, arătând că dispoziţiile criticate nu aduc atingere dreptului de proprietate al regiilor autonome, societăţilor/ companiilor naţionale şi societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat atâta timp cât înstrăinarea bunurilor se face doar după achitarea contravalorii acestora conform preţului negociat, stabilit în baza unui raport de expertiză.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul arată că Legea nr. 346/2004 prevede o serie de măsuri destinate stimulării înfiinţării şi dezvoltării de întreprinderi mici şi mijlocii, precum aceea prin care le este facilitată achiziţionarea unor bunuri aparţinând unor agenţi economici la care statul este acţionar majoritar sau integral. Astfel, legea nu instituie o obligaţie de înstrăinare în sarcina acestor agenţi, cum în mod eronat susţine autorul excepţiei, ci un drept de preferinţă în favoarea întreprinderilor mici şi mijlocii exercitat în condiţiile legii. Întrucât statul este principalul finanţator al regiilor autonome şi al societăţilor comerciale care urmează a înstrăina bunurile, el poate impune, prin lege, condiţiile de eficienţă în folosirea bunurilor aflate în patrimoniul acestora şi poate stabili criteriile ce determină calificarea unor bunuri ca disponibile, deci susceptibile de a fi înstrăinate în condiţii de transparenţă. Aşa fiind, legea stabileşte măsuri pentru o mai eficientă valorificare a bunurilor neutilizate, închise operaţional de către agenţii economici la care statul este acţionar majoritar, stimulând pe această cale o categorie de comercianţi extrem de importantă într-o economie de piaţă.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 29 iulie 2004, texte de lege care au următorul conţinut: „(1) Întreprinderile mici şi mijlocii au acces la activele disponibile ale regiilor autonome, societăţilor/companiilor naţionale şi societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, cu respectarea dispoziţiilor legale privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, precum şi a drepturilor contractuale ale creditorilor ale căror creanţe sunt garantate cu ipotecă, gaj, privilegiu asupra activelor respective sau asupra cărora este instituit sechestru asigurător, în următoarele condiţii:[…]b) activele disponibile utilizate de întreprinderile mici şi mijlocii în baza contractului de închiriere, a contractului de locaţie de gestiune sau a contractului de asociere în participaţiune, încheiate cu regiile autonome, societăţile/ companiile naţionale, precum şi cu societăţile comerciale cu capital majoritar de stat vor fi vândute, la solicitarea locatarului sau asociatului, la preţul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare întocmit de un expert acceptat de părţi, după deducerea investiţiilor efectuate în activ de către locatar/asociat. În cazul contractelor de locaţie de gestiune şi asociere în participaţiune, asociatul/locatarul, întreprindere mică sau mijlocie, poate solicita şi încheierea unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, în aceleaşi condiţii. În cazul depunerii unei solicitări exprese privind cumpărarea activului sau încheierea unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare de către beneficiarii prezentelor dispoziţii, care utilizau activul în baza unui contract de închiriere, cu cel puţin 60 de zile înainte de expirarea contractului de închiriere, locatorul nu va putea refuza prelungirea contractului de închiriere cu o perioadă considerată de părţi suficientă pentru rezolvarea formalităţilor legate de încheierea contractului de vânzare-cumpărare, respectiv leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare;[…] … (2) Regiile autonome, societăţile/companiile naţionale, precum şi societăţile comerciale cu capital majoritar de stat sunt obligate ca, în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor de către întreprinderile mici şi mijlocii, să încheie contractele de vânzare-cumpărare prevăzute la alin. (1) lit. b) şi d), contractele de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) sau să asigure accesul prioritar la închirierea, concesionarea ori leasingul activelor disponibile, în condiţiile alin. (1) lit. a)." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (2) care consacră garantarea dreptului de proprietate privată în mod egal, indiferent de titular.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 444 din 15 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 28 septembrie 2005, constatând netemeinicia criticilor formulate. Astfel, Curtea a constatat că textele de lege criticate reprezintă „măsuri strategice de reformă economică menite a accelera procesul de privatizare prin stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, statul având obligaţia, în virtutea art. 135 din Constituţie, să asigure „crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie”, „protecţia concurenţei loiale”, precum şi „protejarea intereselor naţionale în activitatea economică”.Astfel, statul, în calitate de acţionar majoritar, urmăreşte vânzarea activelor disponibile deţinute de regii autonome, societăţi/companii naţionale şi societăţi comerciale către diferiţi agenţi economici, întreprinderi mici şi mijlocii care au utilizat aceste active în baza unor contracte. Activele se oferă spre vânzare cu respectarea drepturilor creditorilor şi doar în măsura în care acestea nu aparţin proprietăţii publice şi asupra lor nu este instituit sechestru asigurător. Contractul de vânzare-cumpărare parcurge etapele specifice unei asemenea tranzacţii, cu singura deosebire, justificată, de altfel, prin specificul de reglementare al Legii nr. 364/2004, că operaţiunile trebuie finalizate în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor de către întreprinderile mici şi mijlocii."Aşadar, Curtea Constituţională a constatat că susţinerile potrivit cărora dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 346/2004 contravin prevederilor art. 44 din Constituţie nu pot fi reţinute. Textele legale atacate nu aduc atingere dreptului de proprietate privată, întrucât „măsurile pe care acestea le dispun privesc proprietatea statului în calitatea sa de acţionar majoritar la diverse regii autonome, societăţi/companii naţionale şi societăţi comerciale. Pe de altă parte, transferul dreptului de proprietate asupra activelor disponibile din patrimoniul regiilor autonome, societăţilor/companiilor naţionale şi societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat în patrimoniul întreprinderilor mici şi mijlocii solicitante are loc ca urmare a perfectării unui contract de vânzare-cumpărare, încheiat în condiţiile legii, iar nu ca efect al unei exproprieri”.Atât considerentele, cât şi soluţia acestei decizii sunt pe deplin valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în materie.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, excepţie ridicată de Compania Naţională „Poşta Română” – S.A. în Dosarul nr. 6.695/99/2007 al Tribunalului Iaşi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 mai 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește