DECIZIE nr. 510 din 27 aprilie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^3 alin. 1^1 şi art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^3 alin. 1^1 şi art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Hylkatex" – S.R.L. din comuna Şura Mare în Dosarul nr. 657/306/2009 al Judecătoriei Sibiu – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 15 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 657/306/2009, Judecătoria Sibiu – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^3 alin. 1^1 şi art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Hylkatex" – S.R.L. din comuna Şura Mare într-o cauză civilă având ca obiect contestaţie la executare, în contradictoriu cu Societatea Comercială "Electromec" – S.A. din Schitu Goleşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 44 alin. (2), art. 45 şi art. 135 alin. (2) lit. a), precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, arată că, "în cazul în care împotriva unei persoane există un act juridic, altul decât o hotărâre judecătorească (care este adus în faţa instanţei pentru prima dată), şi creditorul solicită învestirea cu formulă executorie, în cazul admiterii cererii debitorul este lipsit de orice cale de atac, în comparaţie cu situaţia în care cererea de învestire este respinsă, caz în care creditorului i se dă posibilitatea atacării încheierii cu recurs. […] Executarea silită prin poprire, fără somaţie (în cazul în care aceasta este pornită în temeiul unui titlu executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească) pune debitorul în faţa faptului împlinit, respectiv blocarea şi mai apoi debitarea contului bancar cu suma din titlu, fără a se aştepta rezultatele contestaţiei la executare".Instanţa de judecată consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 373^3 alin. 1^1 şi art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dispoziţii care au următorul cuprins:– Art. 373^3 alin. 1^1: "Încheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă niciunei căi de atac.";– Art. 454 alin. 1: "Poprirea se înfiinţează fără somaţie, prin adresă însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înştiinţându-se totodată şi debitorul despre măsura luată."Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (2) referitoare la proprietatea privată, art. 45 privind libertatea economică, precum şi cele ale art. 135 alin. (2) lit. a) privind economia. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prevederi referitoare la dreptul la un proces echitabil.Examinând critica de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate reprezintă norme de procedură a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în competenţa exclusivă a legiuitorului. Faptul că încheierea prin care s-a admis cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă niciunei căi de atac nu constituie o înfrângere a dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Astfel, potrivit art. 129 din Constituţie, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". Acest text constituţional lasă la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, ceea ce îi permite acestuia din urmă să excepteze de la exercitarea lor, atunci când consideră că se impune, anumite hotărâri judecătoreşti, aşa cum a procedat prin dispoziţiile de lege criticate.De altfel, reglementarea actuală din Codul de procedură civilă permite părţii să introducă contestaţia la executare, ceea ce oferă celor interesaţi sau vătămaţi, după ce executarea silită a început, dreptul de a cere anularea titlului învestit cu formulă executorie dat fără îndeplinirea condiţiilor legale. Faptul că exerciţiul acestui drept este corelat cu calea de atac a contestaţiei la executare nu reprezintă un impediment real, sub raport constituţional, al accesului liber la justiţie. Prin instituirea acestei proceduri, legiuitorul a urmărit să restrângă posibilitatea de tergiversare a executării silite, prin exercitarea abuzivă a unei atare căi de atac, şi să realizeze un spor de celeritate în realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu.În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 247 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 13 aprilie 2006, şi Decizia nr. 664 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006.De asemenea, prin Decizia nr. 178 din 20 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 18 mai 2004, Decizia nr. 336 din 16 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 11 octombrie 2004, şi Decizia nr. 181 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 martie 2006, Curtea a reţinut că poprirea se realizează prin intermediul unei proceduri suple şi rapide în vederea recuperării creditului, art. 454 din Codul de procedură civilă având ca finalitate asigurarea celerităţii executării prestaţiei la care debitorul este obligat printr-un titlu executoriu. În considerarea acestor raţiuni şi pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rău-platnici, în sensul tergiversării executării obligaţiilor ce le incumbă, legiuitorul a prevăzut în mod expres înfiinţarea popririi fără obligaţia somării prealabile a debitorului. În condiţiile în care respectivul debitor are posibilitatea de a lua cunoştinţă despre înfiinţarea popririi, textul de lege criticat nu îngrădeşte în niciun fel accesul liber la justiţie sau dreptul persoanei la apărare.Cu privire la invocarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 135, Curtea a reţinut că textele de lege criticate nu numai că nu nesocotesc îndatorirea fundamentală a statului de a asigura cadrul favorabil dezvoltării economiei de piaţă, ci, dimpotrivă, dau expresie dispoziţiei constituţionale, astfel încât debitorul ar putea să îşi execute voluntar şi cu bună-credinţă obligaţia certă, lichidă şi exigibilă constatată prin titlul executoriu, pentru a nu leza dreptul legal recunoscut al titularului creanţei, evitând distorsionarea raporturilor juridice comerciale, bazate pe libera iniţiativă şi concurenţă.Neexistând elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.În fine, pentru aceleaşi argumente, Curtea constată că reglementările deduse controlului nu contravin nici art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^3 alin. 1^1 şi art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Hylkatex" – S.R.L. din comuna Şura Mare în Dosarul nr. 657/306/2009 al Judecătoriei Sibiu – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 aprilie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește