DECIZIE nr. 51*) din 5 octombrie 1993

Viorel Mihai Ciobanu – preşedinteMihai Constantinescu – judecătorAntonie Iorgovan – judecătorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent––––Notă …
*) Definitivă prin nerecurare.Completul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:Tribunalul Mures, prin Încheierea din 30 iunie, pronunţată în dosarul nr. 4230/1992 al acestui tribunal, şi prin încheierile din 2 iulie, pronunţate în dosarul nr. 4364/1992, nr. 4358/1992 şi nr. 3740/1992 ale aceluiaşi tribunal, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. 2 lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990, invocate de contestatorii Lokodi Mihaly, Kilyen Karoly, Hegedus Vasile şi Kercso Ludovic.Excepţiile au fost invocate în cadrul unor contestaţii formulate împotriva respingerii de către comisia instituită prin art. 8 din Decretul-lege nr. 118/1990 a cererilor de aplicare a prevederilor acestui decret-lege, pe motiv ca art. 1 alin. 2 lit. b) din actul normativ respectiv priveşte numai persoanele înrolate în armata română.În motivarea acestor excepţii, contestatorii considera ca dispoziţiile art. 1 alin. 2 lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 sunt discriminatorii în măsura în care se aplică numai persoanelor înrolate în armata română, nu şi celor înrolate în armata maghiara.Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată considera ca art. 1 alin. 2 lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 nu se aplică persoanelor luate ca prizonieri din armata maghiara cu care România era în război şi ca prevederile acestuia nu au caracter discriminatoriu.Întrucât excepţiile ridicate se referă la acelaşi text de lege şi se întemeiază pe aceleaşi motive, urmează ca la dosarul nr. 76C/1993 să fie conexate dosarele nr. 77C/1993, nr. 78C/1993 şi nr. 79C/1993 pentru mai buna administrare a justiţiei şi evitarea unor decizii cu motivari identice.CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,luând act de excepţiile ridicate şi de susţinerile contestatarilor care le-au invocat, de opinia instanţei, precum şi de prevederile art. 1 alin. 2 lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990, ale art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Excepţiile de neconstituţionalitate cu care Curtea Constituţională a fost sesizată au fost invocate, în faţa Tribunalului Mures, în cadrul unor contestaţii având ca scop infirmarea hotărârilor comisiei instituite în baza art. 8 din Decretul-lege nr. 118/1990, prin care s-au respins cererile contestatarilor de a beneficia de drepturile conferite de acest act normativ.În drept, comisia sus-menţionată a considerat ca prevederile art. 1 alin. 2 lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990, de care depinde acordarea drepturilor respective, nu sunt aplicabile contestatarilor, întrucât ei au fost luati prizonieri din armata maghiara, cu care România era în război, iar aceste dispoziţii legale sunt aplicabile numai prizonierilor din armata română.Urmărind infirmarea acestei soluţii, contestatorii au solicitat să se constate ca prevederile art. 1 alin. 2 lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 le sunt aplicabile, deşi au fost luati prizonieri din armata maghiara şi, în acest scop, au invocat excepţia de neconstituţionalitate. Deci, în realitate, prin excepţiile invocate, contestatorii nu vizează înlăturarea prevederilor art. 1 alin. 2 lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 ca fiind neconstituţionale, o asemenea consecinţa fiind contrară scopului contestaţiilor, ci, dimpotriva, aplicarea în beneficiul lor a acestor prevederi. După cum rezultă în mod expres din formularea excepţiilor invocate, contestatorii considera ca neconstituţionale aceste prevederi numai în măsura în care ele nu se aplică şi persoanelor din armata maghiara luate ca prizonieri de partea sovietica. Deci, motivul de neconstituţionalitate invocat nu priveşte textul de lege ca atare, ci interpretarea data acestui text. Or, aceasta interpretare face chiar obiectul contestaţiilor, iar Curtea Constituţională nu se poate substitui instanţei competente cu soluţionarea acestora. De principiu, nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale cenzurarea interpretării date de către instanţele judecătoreşti unei dispoziţii legale, controlul judecătoresc realizandu-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege. O asemenea ingerinta a Curţii în activitatea de judecată ar fi neconstitutionala, întrucât este contrară prevederilor art. 125 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se înfăptuieşte de Curtea Suprema de Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea se pronunţa asupra constituţionalităţii unei legi sau ordonanţe, dar nu şi asupra constituţionalităţii interpretării date de o instanţa judecătorească, aceasta constituind un act de aplicare a legii.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 13 lit. A.c) şi al art. 24 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate a art. 1 alin. 2 lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990, invocate de Lokodi Mihaly, în dosarul nr. 4230/1992, de Kilyen Karoly, în dosarul nr. 4364/1992, de Hegedus Vasile, în dosarul nr. 4358/1992 şi de Kercso Ludovic, în dosarul nr. 3740/1992, aflate pe rolul Tribunalului Mures.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată astăzi, 5 octombrie 1993.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Viorel Mihai CiobanuMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește