DECIZIE nr. 51 din 21 martie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 133/1999 privind completarea Legii nr. 82/1992 privind rezervele de stat



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 133/1999 privind completarea Legii nr. 82/1992 privind rezervele de stat, excepţie ridicată de Bankcoop – Banca Generală de Credit şi Promovare S.A. – Sucursala judeţului Vaslui în Dosarul nr. 18/RLJ/1997 al Tribunalului Vaslui.Dezbaterile au avut loc la data de 7 martie 2000, în prezenta reprezentantului Ministerului Public, al Societăţii Comerciale "Pyretus" – S.A. Falciu, al Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat – Unitatea 325 Orbeni Bacau şi a Mariei Stroie şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea Constituţională, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 14 martie 2000 şi apoi la data de 21 martie 2000.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 13 decembrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 18/RLJ/1997, Tribunalul Vaslui a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 133/1999 privind completarea Legii nr. 82/1992 privind rezervele de stat, excepţie ridicată de Bankcoop – Banca Generală de Credit şi Promovare S.A. – Sucursala judeţului Vaslui într-o cauza având ca obiect contestaţiile formulate de Societatea Comercială „Pyretus” – S.A. Falciu împotriva declaraţiilor de creanta ale unor creditori.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca aplicarea prevederilor art. 5^1 şi 5^2 din Legea nr. 82/1992, introduse prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 133/1999, face practic imposibila exercitarea drepturilor de creditor privilegiat, iar o asemenea restrangere, nejustificată de existenta vreuneia dintre situaţiile prevăzute la art. 49 din Constituţie, reprezintă o încălcare a acestor dispoziţii constituţionale. Se mai arata ca statul, pentru a-şi acoperi creanţele, le asimilează cu cheltuielile de conservare şi de administrare a bunurilor debitoare, urmând ca astfel să fie despăgubit cu prioritate prin una dintre instituţiile sale, indiferent dacă aceste creanţe au fost garantate sau nu. Totodată se susţine ca dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 133/1999, prin esenta lor, constituie norme speciale cu caracter derogator de la normele generale; or, pentru „a anula” prevederile legii generale, legea specială trebuia să le abroge pe acestea în mod expres.Tribunalul Vaslui, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece asigurarea rezervelor de stat tine de siguranţă naţionala şi, ca atare, creanţele izvorâte din prejudiciile provocate garanţiilor statului trebuie să fie recuperate cu prioritate faţă de toţi creditorii. Pe de altă parte, în conformitate cu "art. 84 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 64/1995, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999, judecătorul-sindic, în soluţionarea contestaţiilor cu privire la creanţe, stabileşte valabilitatea, valoarea, prioritatea şi garanţiile”.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 133/1999 privind completarea Legii nr. 82/1992 privind rezervele de stat este neîntemeiată. Se arata ca problema cauzelor legitime de preferinta din sfera cărora fac parte privilegiile nu este una de ordin constituţional, ci legal, iar ordinea de preferinta stabilită pentru indestularea creanţelor constituie o opţiune a legiuitorului vizând tratamentul creditorilor. Se mai arata ca dispoziţiile criticate nu constituie o încălcare a prevederilor art. 49 din Constituţie, întrucât „trecerea creanţelor Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat pe locul întâi în ordinea de preferinta prevăzută la art. 106 din Legea nr. 64/1995, prin asimilarea acestora cu cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor supuse lichidării, nu reprezintă o restrangere a unui drept, ci constituirea, prin lege, a unui privilegiu, astfel cum este definit acesta în art. 1722 din Codul civil”. Se mai arata ca posibilitatea constituirii privilegiilor creanţelor statului este prevăzută la art. 1725 alin. 1 din Codul civil, potrivit căruia „Privilegiile tezaurului public şi ordinea în care se exercită ele sunt regulate prin legi speciale”. Având în vedere principiul „specialia generalibus derogant”, se apreciază ca fiind vadit nefondata susţinerea conform căreia normele speciale trebuie să abroge în mod expres normele generale pentru a le lipsi de efect.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect dispoziţiile art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 133/1999 privind completarea Legii nr. 82/1992 privind rezervele de stat, care prevăd: „Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 11 decembrie 1997, se completează după cum urmează: […]2. După articolul 5 se introduc articolele 5^1 -5^3 cu următorul cuprins:Art. 5^1. – Garanţiile constituite în baza prevederilor art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1995 privind măsuri comerciale specifice rezervelor materiale naţionale pentru improspatarea produselor şi valorificarea celor disponibile, aprobată şi modificată prin Legea nr. 69/1995, de la data încheierii de deschidere a procedurii sau, după caz, a sentinţei emise de judecătorul-sindic conform prevederilor Legii nr. 64/1995, cu modificările ulterioare, se asimilează cheltuielilor necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor debitorului, care se satisfac cu prioritate faţă de toţi creditorii.Prevederile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător şi în cazul lichidării voluntare.Art. 5^2. – La cererea expresă a Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat sau, după caz, a unităţilor teritoriale subordonate, adresată judecătorului-sindic, creanţele acesteia, precum şi ale unităţilor teritoriale subordonate, faţă de agenţii economici care intra sub incidenţa prevederilor Legii nr. 64/1995, cu modificările ulterioare, se asimilează cheltuielilor necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, care se satisfac cu prioritate faţă de toţi creditorii.Art. 5^3. – Creanţele Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi cele ale unităţilor teritoriale subordonate, nerecuperate ca urmare a închiderii procedurii de lichidare sau a situaţiei în care sumele realizate din vânzarea bunurilor debitorului sunt insuficiente indestularii, se inchid prin contul de finanţare."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata ca aceasta este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.Autorul excepţiei considera ca art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 133/1999, respectiv art. 5^1 şi 5^2 introduse prin acesta, şi care completează art. 5 din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, articole potrivit cărora creanţele Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat se asimilează cheltuielilor necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor debitorului şi care se satisfac cu prioritate faţă de toţi creditorii, constituie o restrangere a exerciţiului drepturilor sale de gaj şi de ipoteca, restrangere care nu este justificată de existenta vreuneia dintre situaţiile prevăzute la art. 49 din Constituţie.Art. 49 din Constituţie, invocat în susţinerea neconstitutionalitatii dispoziţiilor criticate, prevede: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii." … Curtea Constituţională constata ca asimilarea garanţiilor, constituite în baza prevederilor art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1995 privind măsuri comerciale specifice rezervelor materiale naţionale pentru improspatarea produselor şi valorificarea celor disponibile, cu cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor debitorului, care se satisfac cu prioritate faţă de toţi creditorii, inclusiv în caz de faliment, nu contravine dispoziţiilor art. 49 din Constituţie. Garanţiile prevăzute la art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1995 privesc termene de păstrare a produselor (alin. 1), termene de plată (alin. 2) şi bonificatii acordate agenţilor economici care preiau produse, de 15% din preţul produselor noi, în vederea acoperirii cheltuielilor necesare readucerii produselor la parametrii de calitate, reambalarii, precum şi a cheltuielilor ocazionate de eventualele reclamaţii în perioada de garanţie. Operaţiunile privind produsele de acest fel din rezervele naţionale sunt necesare şi utile pentru conservarea bunurilor şi menţinerea valorii lor, astfel încât, în mod justificat, au fost asimilate cu cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, conform art. 106 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată. Judecatorulsindic sesizat cu soluţionarea contestaţiilor cu privire la creanţe va lua, potrivit prevederilor Legii nr. 64/1995, republicată, măsurile corespunzătoare în vederea conservării bunurilor debitorului, între care şi măsura efectuării operaţiunilor la care se referă art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1995. Aceasta însă nu este o problemă de constituţionalitate, ci de legalitate, asupra căreia Curtea Constituţională nu este competenţa să se pronunţe, întrucât, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, ea „[…] asigura controlul constituţionalităţii legilor, a regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului”, iar în conformitate cu alin. (3) al art. 2 din aceeaşi lege, „În exercitarea controlului, Curtea Constituţională se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De asemenea, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei”.Curtea Constituţională constata, de asemenea, ca includerea cheltuielilor pentru garantarea rezervelor naţionale, precum şi improspatarea produselor şi valorificarea celor disponibile la pct. 1 din ordinea de preferinta pentru indestularea creanţelor prevăzute la art. 106 din Legea nr. 64/1995, republicată, ca şi constituirea acestui privilegiu în favoarea statului sunt o opţiune a legiuitorului, care nu poate fi considerată o restrangere a drepturilor celorlalţi creditori, ci constituirea prin lege a unui privilegiu, astfel cum acesta este definit în art. 1722 din Codul civil, potrivit căruia „Privilegiul este un drept, ce da unui creditor calitatea creanţei sale de a fi preferit celorlalţi creditori, fie chiar ipotecari”. De altfel, Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 133/1999, ale carei prevederi cuprinse în art. I pct. 2 fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, este lege specială în sensul art. 1725 alin. 1 din Codul civil, care dispune ca „Privilegiile tezaurului public şi ordinea în care se exercită ele sunt regulate prin legi speciale”.În sfârşit, întrucât autorul excepţiei susţine neconstituţionalitatea textului criticat, în sensul că prin aceste norme speciale trebuia să fie abrogate expres normele generale, Curtea Constituţională constata ca în acest fel se face trimitere la principiul "specialia generalibus derogant".Sub acest aspect Curtea Constituţională observa ca principiul "specialia generalibus derogant" se aplică în cazul legii generale care este ulterioară unei legi speciale, iar acea lege generală trebuie să abroge prevederile legii speciale, pentru ca aceasta din urma sa nu mai producă efecte juridice. Or, în speta, astfel cum s-a arătat, Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 133/1999 este o lege specială şi, ca atare, principiul menţionat nu este aplicabil.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 133/1999 privind completarea Legii nr. 82/1992 privind rezervele de stat, excepţie ridicată de Bankcoop – Banca Generală de Credit şi Promovare – S.A. – Sucursala judeţului Vaslui în Dosarul nr. 18/RLJ/1997 al Tribunalului Vaslui.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 martie 2000.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu─────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește