DECIZIE nr. 51 din 13 ianuarie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. d) şi f) din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. d) şi f) din Codul de procedură penală, excepţie invocată de George Cristian Bengescu şi Traian Silvestru Ducilă în Dosarul nr. 3.884.3/101/2008 al Tribunalului Mehedinţi – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă că autorul excepţiei George Cristian Bengescu a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitate de prezentare, motivată de faptul că în aceeaşi zi are termen de judecată în Dosarul nr. 5.393/101/2008 aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova, dosar cu privire la care solicită să fie ataşat la dosarul Curţii Constituţionale.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii formulate, arătând că autorul excepţiei avea posibilitatea să opteze în sensul de a se prezenta la acest termen în faţa Curţii Constituţionale.Curtea, deliberând, respinge cererea autorului excepţiei şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea nr. 9 din 13 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.884.3/101/2008, Tribunalul Mehedinţi – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitu ţionalitate a dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. d) şi f) din Codul de procedură penală, excepţie invocată de inculpaţii George Cristian Bengescu şi Traian Silvestru Ducilă în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 148 lit. d) din Codul de procedură penală este criticabil pentru că, pe de o parte, se referă la starea de recidivă ca unic argument pentru arestare, iar pe de altă parte, determină instanţa care dispune arestarea să considere că inculpatul a săvârşit infracţiunea, lucru inadmisibil înainte de condamnarea definitivă. În ceea ce priveşte art. 148 lit. f) din Codul de procedură penală, acesta se referă la inculpatul care "a săvârşit o infracţiune", nu la inculpatul "bănuit că ar fi săvârşit o infracţiune". Or, întemeierea unei propuneri de arestare pe această normă şi admiterea ei presupun implicit că organele judiciare consideră că inculpatul a săvârşit infracţiunea, ceea ce încalcă prezumţia de nevinovăţie.Tribunalul Mehedinţi – Secţia penală opinează că excepţia este nefondată, întrucât art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală nu aduce atingere prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, neexistând nicio încălcare a prezumţiei de nevinovăţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că folosirea, în dispoziţiile legale criticate, a termenului "infracţiune" are o semnificaţie pur tehnică. Prin luarea măsurii prevăzute de aceste dispoziţii legale, învinuitul sau inculpatul nu este considerat vinovat, vinovăţia acestuia urmând să fie stabilită de instanţa judecătorească, prin hotărâre definitivă de condamnare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi ale 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 148 alin. 1 lit. d) şi f) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Condiţiile şi cazurile în care se dispune arestarea inculpatului, potrivit căruia "Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi există vreunul dintre următoarele cazuri: […]d) inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune; […] … f) inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică." … Se susţine că textele de lege criticate sunt în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) cu raportare la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un process echitabil, precum şi cu cele ale art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală, care consacră prezumţia de nevinovăţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că din interpretarea dispoziţiilor legale criticate nu rezultă că inculpatului i se impută săvârşirea unei infracţiuni, fapt care nu poate fi stabilit decât prin hotărâre judecătorească de condamnare rămasă definitivă. De asemenea, folosirea de către legiuitor a termenului "infracţiune" are o semnificaţie pur tehnică, acesta desemnând încadrarea faptei cu privire la care există probe sau indicii temeinice că a fost săvârşită de inculpat, într-un anumit text de lege, care prevede fapta ca infracţiune şi o sancţionează cu o pedeapsă de o anumită gravitate. Aşa fiind, contrar susţinerilor autorului excepţiei, dispoziţiile legale examinate nu contravin prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, referitoare la prezumţia de nevinovăţie, şi nici dreptului la un proces echitabil.În acelaşi sens Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 76 din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 22 februarie 2005, prin Decizia nr. 245 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 30 martie 2006, şi prin Decizia nr. 1.142 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 7 ianuarie 2008. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia adoptată şi argumentele ce au stat la baza acestor decizii se menţin şi în cauza de faţă.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. d) şi f) din Codul de procedură penală, excepţie invocată de George Cristian Bengescu şi Traian Silvestru Ducilă în Dosarul nr. 3.884.3/101/2008 al Tribunalului Mehedinţi – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește