DECIZIE nr. 509 din 8 mai 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (4) şi art. 94 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (4) şi art. 94 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Paneuro Company” – S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 419/43/2007 al Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât critica autorului vizează modificarea textului de lege supus controlului, aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 29 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 419/43/2007, Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (4) şi art. 94 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Paneuro Company” – S.R.L. din Târgu Mureş.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate conţin prevederi contradictorii şi inexacte, deoarece nu cuprind, alături de celelalte categorii ce pot propune un plan de reorganizare, şi administratorul special, care reprezintă interesele societăţii şi ale asociaţilor, în situaţia în care respectivei societăţi nu i s-a ridicat dreptul de administrare. Mai mult, limitarea la un termen foarte scurt a posibilităţii de a propune un plan de reorganizare şi continuare a activităţii debitorului, precum şi posibilitatea judecătorului-sindic de a scurta acest termen încalcă prevederile constituţionale referitoare la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale, împiedicând debitorul ajuns într-o situaţie mai favorabilă de a-şi valorifica toţi factorii de producţie.Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 33 alin. (4) şi art. 94 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, texte de lege care au următorul conţinut:– Art. 33 alin. (4): "Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul este în stare de insolvenţă, îi va respinge contestaţia şi va deschide, printr-o sentinţă, procedura generală, situaţie în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de către administratorul judiciar sau de către creditorii deţinând împreună sau separat minimum 20% din valoarea masei credale şi numai dacă aceştia îşi exprimă intenţia de a depune un plan în termenul prevăzut la art. 59 alin. (1), respectiv la art. 60 alin. (2).";– Art. 94: "(1) Următoarele categorii de persoane vor putea propune un plan de reorganizare în condiţiile de mai jos:a) debitorul, cu aprobarea adunării generale a acţionarilor/asociaţilor, în termen de 30 de zile de la afişarea tabelului definitiv de creanţe, cu condiţia formulării, potrivit art. 28, a intenţiei de reorganizare, dacă procedura a fost declanşată de acesta, şi potrivit art. 33 alin. (6), în cazul în care procedura a fost deschisă ca urmare a cererii unuia sau a mai multor creditori; … b) administratorul judiciar, de la data desemnării sale şi până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data afişării tabelului definitiv de creanţe, cu condiţia să îşi fi manifestat această intenţie până la votarea raportului prevăzut la art. 59 alin. (2); … c) unul sau mai mulţi creditori care şi-au anunţat această intenţie până la votarea raportului prevăzut la art. 59 alin. (2), deţinând împreună cel puţin 20% din valoarea totală a creanţelor cuprinse în tabelul definitiv de creanţe, în termen de 30 de zile de la data afişării tabelului definitiv de creanţe. … (2) La cererea oricărei părţi interesate, judecătorul-sindic poate scurta, pentru motive temeinice, perioadele prevăzute la alin. (1). … (3) Planul va putea să prevadă fie restructurarea şi continuarea activităţii debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia, fie o combinaţie a celor două variante de reorganizare. … (4) Nu vor putea propune un plan de reorganizare debitorul care, într-un interval de 5 ani anteriori formulării cererilor introductive, a mai fost subiect al procedurii instituite în baza prezentei legi şi nici debitorul care a fost condamnat definitiv pentru falsificare sau pentru infracţiuni prevăzute în Legea nr. 21/1996 sau ai cărui administratori, directori şi/sau asociaţi au fost condamnaţi definitiv pentru: bancrută frauduloasă, gestiune frauduloasă, abuz de încredere, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, infracţiuni de fals ori infracţiuni prevăzute în Legea nr. 21/1996, în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii. … (5) Nerespectarea termenelor prevăzute la alin. (1) conduce la decăderea părţilor respective din dreptul de a depune un plan de reorganizare şi, ca urmare, la trecerea, din dispoziţia judecătorului-sindic, la faliment." … Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi în art. 135 alin. (2) lit. a) privitor la libertatea comerţului şi concurenţa loială.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 1.138/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 16 ianuarie 2008, constatând netemeinicia criticilor formulate. Astfel, Curtea a constatat că dispoziţiile criticate au în vedere, de fapt, „doar interzicerea debitorului de a mai solicita reorganizarea judiciară după ce anterior a contestat existenţa stării de insolvenţă, iar contestaţia i-a fost respinsă. În legătură cu aceasta, Curtea a reţinut că garantarea libertăţii economice trebuie să aibă loc, în mod egal, pentru toţi cei care desfăşoară o activitate economică. Astfel, garantarea drepturilor comercianţilor debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea exerciţiului unor drepturi ale debitorilor care nu şi-au exercitat voluntar obligaţiile de plată apare ca justificată cu prilejul desfăşurării procedurii insolvenţei ce urmăreşte tocmai acoperirea pasivului acestora prin satisfacerea creanţelor creditorilor.Restrângerea anumitor drepturi ale debitorului nu duce însă la dispariţia totală a acelor drepturi. Astfel, debitorul are posibilitatea de a opta între acceptarea soluţiei cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei şi propunerea unui plan de reorganizare sau contestarea soluţiei de deschidere a procedurii insolvenţei, contestare care însă nu trebuie să tindă spre o simplă tergiversare a cauzei. În plus, chiar dacă va fi respinsă contestaţia, un plan de reorganizare va putea fi propus de administratorul judiciar sau de către creditori. Astfel, Curtea observă că legea pune la dispoziţie mai multe căi prin care debitorul îşi poate valorifica drepturile sale, inclusiv prin exercitarea accesului liber la justiţie."În ceea ce priveşte critica potrivit căreia art. 94 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 nu cuprinde, alături de celelalte categorii ce pot propune un plan de reorganizare, şi pe administratorul special, care reprezintă interesele societăţii şi ale asociaţilor în situaţia în care respectivei societăţi nu i s-a ridicat dreptul de administrare, Curtea constată că aceasta nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci vizează în fapt o completare a legii. Însă, o atare operaţie excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.Referitor la pretinsa încălcare a obligaţiei constituţionale a statului de a asigura libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale, împiedicând debitorul ajuns într-o situaţie mai favorabilă de a-şi valorifica toţi factorii de producţie, prin instituirea unor termene în care acesta poate propune un plan de reorganizare, sub sancţiunea decăderii, Curtea reţine că, în această materie, ca, de altfel, oriunde legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în acest fel cu intenţia de a restrânge drepturile constituţionale ale părţilor, ci, exclusiv, pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării accesului liber la justiţie, prevenind, astfel, abuzurile şi asigurând protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte părţi. De altfel, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept – subiectiv sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.Aşa fiind, termenele instituite prin textul de lege criticat au în vedere soluţionarea cu celeritate a procedurii declanşate în temeiul Legii nr. 85/2006, în absenţa lor, planul de reorganizare putând fi formulat oricând, fapt ce ar fi de natură a genera o stare de perpetuă incertitudine cât priveşte raporturile juridice dintre părţi.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Paneuro Company” – S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 419/43/2007 al Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (4) şi art. 94 alin. (2)-(5) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 mai 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește