DECIZIE nr. 508 din 9 aprilie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Bhatti Muhammad Aslam în Dosarul nr. 4.849/302/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 2.168D/2008 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul de limba engleză, desemnat în cauză spre a asigura traducerea, doamna Elena Andrei.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.337D/2008, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Hu Yunji în Dosarul nr. 2.427/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, văzând identitatea de obiect al acestor cauze, din oficiu, pune în discuţie problema conexării lor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a cauzelor.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.337D/2008 la Dosarul nr. 2.168D/2008, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, arătând că faţă de jurisprudenţa constantă în materie a Curţii Constituţionale, de pildă deciziile nr. 648/2006 şi nr. 162/2007, în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi, de natură a justifica modificarea acesteia.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 24 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.849/302/2007, respectiv prin Încheierea din 17 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.427/4/2008, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, respectiv Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Bhatti Muhammad Aslam şi de Hu Yunji în cauze având ca obiect soluţionarea unui recurs, respectiv a unei plângeri, care privesc hotărâri ale Oficiului Român pentru Imigrări prin care au fost respinse cererile formulate de autorii excepţiei de acordare a statutului de refugiat sau a unei forme de protecţie subsidiară.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut asemănător, se susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale datorită impreciziei cu privire la spectrul motivelor de pedepse şi tratamente inumane care permit acordarea protecţiei umanitare condiţionate, în sensul că limitează sfera de aplicabilitate a interdicţiei cuprinse în art. 22 alin. (2) din Constituţie şi art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale doar la riscul de tortură şi tratamente inumane şi degradante survenit ca urmare a unuia dintre cele cinci motive de persecuţie (rasa, religia, naţionalitatea, opinia politică şi apartenenţa la un anumit grup social). Or, conform prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate şi având în vedere practica jurisprudenţială în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, rezultă, în opinia autorilor excepţiei, că spectrul motivelor de pedepse şi tratamente inumane este mult mai larg, acesta putând surveni din orice cauze, fără a permite limitări de natura celor invocate de Oficiul Român pentru Imigrări. De altfel, caracterul imprecis al reglementărilor criticate favorizează interpretări eronate cu privire la natura şi conţinutul pedepselor şi tratamentelor inumane ori degradante, ceea ce contravine celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza B. contra Franţei, 1992.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România sunt constituţionale, sens în care Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 105/2007 şi nr. 401/2008.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorităţii pentru străini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007. Textul de lege criticat are următoarea redactare:– Art. 26. – Protecţia subsidiară: "(1) Protecţia subsidiară se poate acorda cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţări.(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: […] … 2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante […]."În opinia autorilor excepţiei, textul legal redat contravine prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi, prin raportare la art. 11 alin. (2) şi art. 20 alin. (2) din aceasta, încalcă şi art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reglementări care instituie dreptul absolut al persoanei la protecţie împotriva riscului de tortură, pedepse sau tratamente inumane ori degradante şi prin care se interzice tortura.Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea Constituţională constată că a mai exercitat controlul de constituţionalitate asupra dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, din prisma aceloraşi critici de neconstituţionalitate ca şi cele formulate în dosarele de faţă şi prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi convenţionale. Astfel, prin mai multe decizii, ca de exemplu, Decizia nr. 593 din 20 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 18 iunie 2008, sau Decizia nr. 597 din 19 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 21 august 2007, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo reţinute.În cauza de faţă nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, astfel că soluţia pronunţată cu acele prilejuri şi argumentele pe care aceasta s-a sprijinit îşi păstrează valabilitatea.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Bhatti Muhammad Aslam în Dosarul nr. 4.849/302/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, respectiv de Hu Yunji în Dosarul nr. 2.427/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește