Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1.067 din 29 noiembrie 2005
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Nu exista acte care fac referire la acest act | |
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale Cărţii V din Codul de procedură civilă
Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorMădălina Ştefania Diaconu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale Cărţii V din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Aurel Ionescu în Dosarul nr. 1.159/2005 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.La apelul nominal se prezintă, personal, părţile Exacustodian Păuşescu şi Mircea Iovu, lipsind autorul excepţiei, Aurel Ionescu, precum şi părţile Ioana David şi Nicolae Zadarojnea, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Partea Exacustodian Păuşescu solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că aceasta a mai fost ridicată, în repetate rânduri, de Aurel Ionescu, iar Curtea Constituţională a respins toate criticile formulate.Partea Mircea Iovu arată că îşi însuşeşte punctul de vedere exprimat de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, de Avocatul Poporului, de Guvern şi de judecătorul-raportor şi solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate ca neîntemeiată în ceea ce priveşte dispoziţiile Cărţii V din Codul de procedură civilă şi ca inadmisibilă în ceea ce priveşte art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, deoarece consideră că această ultimă critică nu a fost motivată de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 17 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.159/2005, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale Cărţii V din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de către Aurel Ionescu cu prilejul soluţionării unei contestaţii la executare silită imobiliară.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 „nu detaliază progresiv cu art. 20 alin. (1) taxele de timbru pentru contestaţii”, iar prevederile Cărţii V din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, deoarece încalcă dreptul de proprietate garantat de art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, instituirea unor taxe de timbru este lăsată la latitudinea legiuitorului şi, ca atare, nu constituie o încălcare a dreptului de proprietate garantat de art. 44 din Legea fundamentală şi de art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În ceea ce priveşte dispoziţiile Cărţii V din Codul de procedură civilă, instanţa apreciază că aceste dispoziţii sunt constituţionale, deoarece, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege. Din ansamblul acestor reglementări rezultă că părţile au acces la justiţie, iar debitorul are la dispoziţie garanţii procedurale care îi permit să se adreseze instanţei de judecată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Astfel, dispoziţiile Cărţii V din Codul de procedură civilă şi în special ale art. 373^1 nu îngrădesc principiile enunţate de autorul excepţiei, ci, dimpotrivă, constituie expresia aplicării lor, garantând desfăşurarea procedurii de executare silită, cu respectarea Constituţiei. În aplicarea dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, art. 373^1 din Codul de procedură civilă instituie norme privind executarea silită, instituţie procedurală al cărei scop este realizarea definitivă şi practică a unor drepturi recunoscute printr-o hotărâre judecătorească sau alt titlu executoriu. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, instanţa de contencios constituţional a statuat că prevederile art. 21 din Legea fundamentală nu instituie nici o interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De altfel, contribuţia justiţiabilului, prin avansarea unei părţi din aceste cheltuieli, poate fi recuperată, în temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, de la partea care cade în pretenţii. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a normelor privind taxele de timbru faţă de principiul garantării dreptului de proprietate, arată că instituirea taxei de timbru nu afectează nici existenţa şi nici protecţia acestui drept.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, faţă de dispoziţiile art. 44 din Constituţie şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nu poate fi reţinută. Astfel, taxa aferentă contestaţiei la executare silită poate diminua patrimoniul celui executat sau poate atinge unele atribute ale dreptului de proprietate, dar nu poate fi considerată ca fiind contrară garantării şi ocrotirii dreptului de proprietate. De asemenea, nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 din Codul de procedură civilă şi a Cărţii V din Codul de procedură civilă, deoarece aceste texte de lege nu îngrădesc accesul liber la justiţie. Faptul că instanţa încuviinţează executarea silită prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, este impus de exigenţa soluţionării cu celeritate a procesului dedus judecăţii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie următoarele prevederi legale:– dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din data de 29 iulie 1997; cuantumul taxei judiciare de timbru prevăzute de art. 2 alin. (2) a fost actualizat prin Hotărârea Guvernului nr. 783/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 482 din 28 mai 2004. Textul legal criticat are următorul conţinut:"În cazul contestaţiei la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestaţii nu poate depăşi suma de 1.830.000 lei, indiferent de valoarea contestată."– dispoziţiile Cărţii V din Codul de procedură civilă referitoare la executarea silită. Codul de procedură civilă a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 26 iulie 1993.În susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, text care are următorul conţinut:"Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:I. Cu privire la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, Curtea constată că autorul excepţiei nu indică nici o dispoziţie sau un principiu din Legea fundamentală care ar fi încălcat prin prevederile criticate. Aşa fiind, nu sunt întrunite condiţiile de sesizare a Curţii Constituţionale prevăzute la art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate”, excepţia de neconstituţionalitate cu privire la acest text legal urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.II. Referitor la critica de neconstituţionalitate a Cărţii V din Codul de procedură civilă, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Cartea V se referă la executarea silită, stabilind scopul şi obiectul executării, procedura de sesizare a organului de executare, persoanele şi bunurile supuse executării, procedura cauţiunii, a contestaţiei la executare, a întoarcerii executării, urmărirea silită a bunurilor mobile şi imobile, distribuirea sumelor realizate prin executarea silită şi predarea silită a bunurilor, proceduri asupra cărora Curtea Constituţională s-a pronunţat în numeroase rânduri, stabilind că acestea nu încalcă dispoziţiile Legii fundamentale sau ale convenţiilor internaţionale la care România este parte. În acest sens sunt Decizia nr. 30 din 25 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 24 februarie 2005, Decizia nr. 288 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 11 august 2004, Decizia nr. 488 din 16 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 14 ianuarie 2004, Decizia nr. 336 din 16 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 11 octombrie 2004, şi Decizia nr. 467 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.084 din 22 noiembrie 2004.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în deciziile de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Aurel Ionescu în Dosarul nr. 1.159/2005 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Cărţii V din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 octombrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mădălina Ştefania Diaconu___________