DECIZIE nr. 505 din 29 mai 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 4, 5 şi 6 din Codul de procedură civilă



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 4, 5 şi 6 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Paraschiva Tudor în Dosarul nr. 12.110/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.La apelul nominal răspunde partea Ion Tudor, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Având cuvântul, partea Ion Tudor solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 12.110/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 68 alin. 4, 5 şi 6 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Paraschiva Tudor în cadrul soluţionării unei cereri de evacuare formulate de Ion Tudor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate instituie un privilegiu în favoarea celor cu posibilităţi financiare, îngrădesc dreptul la apărare, care poate fi exercitat atât în mod personal, cât şi prin reprezentant avocat. Atât Constituţia, cât şi art. 67 din Codul de procedură civilă recunosc posibilitatea reprezentării prin mandatar, însă aceasta este golită de conţinut prin dispoziţiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Totodată, alin. 5 şi 6 ale art. 68 din Codul de procedură civilă consacră o inegalitate socială, deoarece creează un privilegiu în favoarea unor persoane care, fără a avea nici măcar studii juridice, au dreptul de a pune concluzii pentru soţ şi rude.Judecătoria Sectorului 5 şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar dispoziţiile legale criticate nu îngrădesc dreptul la apărare, întrucât, potrivit Codului de procedură civilă, părţile au posibilitatea de a depune concluzii scrise.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea condiţiilor de exercitare a mandatului de reprezentare a părţilor în procesul civil şi limitele în care acesta poate fi exercitat dau expresie opţiunii legiuitorului în cadrul competenţei prevăzute de art. 126 din Constituţie.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât restricţia mandatarului care nu are calitatea de avocat de a pune concluzii orale în instanţă nu constituie o împiedicare a dreptului la apărare, deoarece partea însăşi poate participa la dezbateri şi poate pune concluzii înaintea instanţei, mandatarul având posibilitatea să formuleze cereri şi să propună probe în tot cursul procesului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 68 alin. 4, 5 şi 6 din Codul de procedură civilă. Alin. 4 a fost modificat prin art. I pct. 12 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.Astfel, dispoziţiile de lege criticate au în prezent următorul cuprins:"[…] Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepţia consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea.Asistarea de către avocat nu este cerută doctorilor sau licenţiaţilor în drept când ei sunt mandatari în pricinile soţului sau rudelor până la al patrulea grad inclusiv.De asemenea asistarea de către avocat nu este cerută la judecătorii când partea este reprezentată prin soţ sau rudă până la al patrulea grad inclusiv."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 privind principiul egalităţii în faţa legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că asupra dispoziţiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă – raportate la prevederile art. 20, 24 şi 53 din Constituţie -, s-a pronunţat prin Decizia nr. 582 din 19 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 1 noiembrie 2006, statuând că restricţia mandatarului care nu are calitatea de avocat de a pune concluzii orale în instanţă nu constituie o împiedicare a accesului liber la justiţie, întrucât partea însăşi poate participa la dezbateri şi poate pune concluzii înaintea instanţei de judecată, iar mandatarul are posibilitatea să formuleze cereri şi să propună probe în tot cursul procesului, precum şi dreptul de a depune concluzii scrise. Posibilitatea reprezentării părţii prin mandatar este prevăzută doar de art. 67 şi 68 din Codul de procedură civilă, care stabilesc condiţiile de exercitare a acestui mandat, iar aceste condiţii, precum şi limitele în care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanţă în numele părţii, reprezintă opţiuni ale legiuitorului, care, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabileşte regulile privind procedura de judecată.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele din decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Cu privire la dispoziţiile alin. 5 şi 6 ale art. 68 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală referitoare la egalitatea în faţa legii, deoarece stabilesc – în considerarea unor situaţii deosebite – excepţii de la regula instituită prin alin. 4 al aceluiaşi articol. Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale (Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994), nu este contrare principiului egalităţii instituirea unor reguli speciale, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. Principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite şi, de aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 4, 5 şi 6 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Paraschiva Tudor în Dosarul nr. 12.110/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2007.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește