DECIZIE nr. 504 din 9 aprilie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Dorin Marcel Nariţa în Dosarul nr. 2.900/30/2008 al Tribunalului Timiş – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.098D/2008, care are ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Raul Ion Luduşan în Dosarul nr. 2.909/30/2008 al aceleiaşi instanţe.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.098D/2008 la Dosarul nr. 2.097D/2008, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 16 octombrie 2008, pronunţate în dosarele nr. 2.900/30/2008 şi nr. 2.909/30/2008, Tribunalul Timiş – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Dorin Marcel Nariţa şi Raul Ion Luduşan în cauze ce au ca obiect judecarea acţiunilor privind plata unor sume de bani cu titlu de prejudiciu material, formulate împotriva autorilor excepţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acestora susţin că prevederile art. 283 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 24 din Constituţie. Se arată că prevederile legale criticate „pun salariaţii în imposibilitate de a contesta legalitatea efectelor juridice ulterioare, întrucât, după încetarea existenţei contractului de muncă, ei nu mai pot cere constatarea nulităţii clauzelor nelegale”. Aceasta este considerată o îngrădire a accesului la justiţie şi o discriminare în privinţa tratamentului juridic aplicat salariaţilor.Tribunalul Timiş – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece modalitatea în care au fost reglementate regulile de procedură din cuprinsul dispoziţiilor legale criticate reprezintă opţiunea legiuitorului.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât acestea nu instituie privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 283 alin.(1) lit.d) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut:– Art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii: "(1) Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate: [… ] d) pe toată durata existenţei contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulităţii unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;".Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în raport cu următoarele texte din Constituţie: art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitate, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul la justiţie, precum şi art. 24 privind dreptul la apărare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Prin Decizia nr. 222 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 28 martie 2008, Curtea Constituţională a reţinut că prevederile legale criticate sunt constituţionale în raport cu dispoziţiile art. 16 şi 21 din Constituţie. În cuprinsul deciziei s-a reţinut, totodată, că „art. 283 din Codul muncii, inclusiv alin. (1) lit. d) al acestui articol, sunt norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, privind termenele de judecată în cazul judecării cererilor referitoare la conflictele de muncă. Modalitatea în care au fost reglementate aceste dispoziţii este o opţiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi urgente, adaptată raporturilor de muncă şi exercitării dreptului la muncă. Regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziţii se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de norma legală, cu respectarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie”.Întrucât până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.În legătură cu critica de neconstituţionalitate prin invocarea dispoziţiilor art. 24 din Constituţie, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată, deoarece părţile aflate în ipoteza normei legale criticate au dreptul să fie asistate de un avocat şi, totodată, se bucură de toate garanţiile exercitării dreptului la apărare.În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, Curtea reţine că autorul excepţiei nu a indicat nicio normă a unui tratat internaţional privind drepturile omului care să fi fost încălcată prin prevederile legale criticate.Dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Constituţie nu au legătură cu criticile formulate în cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Dorin Marcel Nariţa şi Raul Ion Luduşan în dosarele nr. 2.900/30/2008 şi 2.909/30/2008 ale Tribunalului Timiş Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește