DECIZIE nr. 504 din 4 octombrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Eurom Bank – S.A. în Dosarul nr. 10.151/2004 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.La apelul nominal răspunde avocat Neguţu Adriean, pentru Societatea Comercială "ACS Poieni" – S.R.L. din Bucureşti, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul Societăţii Comerciale "ACS Poieni" – S.R.L. din Bucureşti solicită respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiată, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 178/2004 şi depunând în acest sens concluzii scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie şi apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor sau principiilor constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 octombrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 10.151/2004, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Eurom Bank – S.A., contestatoare într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare introduse împotriva intimatei Societatea Comercială "ACS Poieni" – S.R.L.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin dispoziţia legală criticată, care constituie o excepţie de la regula generală prevăzută de art. 387 din Codul de procedură civilă, se instituie o discriminare între cei doi factori implicaţi în procesul de executare. Astfel, un creditor, uzând de prevederea legală atacată, poate să lipsească un prezumtiv debitor – persoană juridică – de mijloace importante pentru activitatea sa economică normală. Autorul excepţiei apreciază că "este surprinzătoare această renunţare la minima protecţie a debitorului, care nu este înştiinţat decât postfactum despre faptul că nu mai poate să îşi utilizeze mijloacele băneşti", ceea ce creează o situaţie de inegalitate între cele două părţi, contravenind astfel art. 16 din Constituţie.Pe de altă parte, autorul excepţiei consideră că dispoziţia legală criticată îngrădeşte dreptul debitorului de a se adresa justiţiei pentru apărarea intereselor sale legitime. Astfel, în situaţia celorlalte modalităţi de executare, acestea pot fi contestate şi înainte ca debitorul să fie lipsit de bunul său, adică imediat după somaţie, însă, prin derogare, în cazul popririi, debitorul nu poate introduce contestaţie decât după ce conturile sale bancare au fost blocate. Ca atare, se interzice accesul la justiţie în perioada cuprinsă între emiterea somaţiei (ca act începător al oricărei executări silite care în situaţia expusă nu se mai emite) şi indisponibilizarea efectivă prin poprire a conturilor debitorului, spre deosebire de celelalte modalităţi de executare silită care încep cu o somaţie. Astfel, se restrânge efectiv posibilitatea părţii de a se adresa justiţiei şi se aduce o atingere gravă dreptului fundamental prevăzut de art. 21 alin. (2) din Constituţie.Mai apreciază autorul excepţiei că, în mod indirect, dispoziţia legală criticată aduce atingere şi dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituţie, întrucât, în cazul popririi, debitorul este lipsit de dreptul de a-şi utiliza mijloacele băneşti, fără ca în prealabil să fie înştiinţat despre aceasta şi fără a se putea apăra înainte de deposedarea efectivă.Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât poprirea este reglementată în secţiunea a V-a a capitolului II din Codul de procedură civilă, ca o procedură specială, pentru raţiuni specifice ce ţin de prevenirea unor eventuale abuzuri ale debitorilor, aceştia beneficiind de toate garanţiile procesuale pentru realizarea drepturilor lor prin exercitarea contestaţiei la executare.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, procedura de judecată, incluzând şi faza executării silite, se întemeiază pe dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, care prevăd că reglementarea procedurii de judecată se face prin lege, dând astfel libertate legiuitorului să statueze în asemenea domenii. Norma criticată face parte din ansamblul prevederilor privind executarea silită, instituţie procedurală al cărei scop este reprezentat de realizarea definitivă şi practică a unor drepturi recunoscute printr-o hotărâre judecătorească sau un alt titlu executoriu. Apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale creditorului urmăritor şi ale debitorului urmărit este asigurată de controlul instanţei asupra întregii executări, control care funcţionează, printre altele, prin mecanismul contestaţiei la executare, cale de atac specifică acestei proceduri aflate la îndemâna debitorului urmărit, în situaţia în care acesta se consideră vătămat prin executare.Totodată, invocă şi considerentele Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 178/2004 şi nr. 336/2004, prin care s-a statuat că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 16, 21 şi nici celor ale art. 24 din Constituţie.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Astfel, cât priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 din Constituţie, apreciază că poprirea se realizează prin intermediul unei proceduri suple şi rapide în vederea recuperării creditului, dispoziţiile legale criticate având ca finalitate tocmai asigurarea celerităţii executării prestaţiei la care debitorul este obligat printr-un titlu executoriu. În considerarea acestor raţiuni şi pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rău-platnici, în sensul tergiversării executării obligaţiilor ce le incumbă, legiuitorul a prevăzut în mod expres înfiinţarea popririi fără obligaţia somării prealabile a debitorului. Însă, în condiţiile în care respectivul debitor are posibilitatea de a lua cunoştinţă despre înfiinţarea popririi, textul de lege criticat nu lezează în nici un fel accesul la justiţie sau dreptul persoanei la apărare. Totodată, în temeiul art. 399 din Codul de procedură civilă, care prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, debitorul beneficiază de toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi, supunând cenzurii instanţei măsura dispusă, în cadrul unei proceduri contradictorii.Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 16 din Constituţie, apreciază că, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, tratamentul juridic egal constituie un drept al cetăţenilor numai în măsura în care aceştia se găsesc în situaţii juridice identice, deosebirile sub acest aspect impunând un regim juridic diferenţiat.În final, în sensul considerentelor menţionate, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 178/2004.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, modificate prin art. I pct. 199 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, aprobată prin Legea nr. 219/2005, având în prezent următorul conţinut: „Poprirea se înfiinţează fără somaţie, prin adresă însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înştiinţându-se totodată şi debitorul despre măsura luată.”Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (2) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie, al căror conţinut este următorul:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 21 alin. (2): "Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";– Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat."Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea observă că prin Decizia nr. 178/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 18 mai 2004, s-a pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate, reţinând că poprirea reprezintă o formă de executare a creanţelor, constând în indisponibilizarea unor bunuri în mâinile terţului poprit – debitor al persoanei executate silit, în scopul achitării directe a creanţei poprite către creditor. Această măsură se înfiinţează, potrivit art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, la cererea creditorului, de către executorul judecătoresc, fără somaţie, prin adresă însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată terţului poprit, cu înştiinţarea debitorului.Curtea a mai reţinut că poprirea se realizează prin intermediul unei proceduri suple şi rapide în vederea recuperării creditului, art. 454 din Codul de procedură civilă având ca scop tocmai asigurarea celerităţii executării prestaţiei la care debitorul este obligat printr-un titlu executoriu. În considerarea acestor raţiuni şi pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rău-platnici, în sensul tergiversării executării obligaţiilor ce le incumbă, legiuitorul a prevăzut în mod expres înfiinţarea popririi fără obligaţia somării prealabile a debitorului. Însă în condiţiile în care respectivul debitor are posibilitatea de a lua cunoştinţă despre înfiinţarea popririi, textul de lege criticat nu lezează în nici un fel dreptul persoanei la apărare, garantat de art. 24 din Legea fundamentală.Totodată, nu este îngrădit nici accesul liber la justiţie, aşa cum în mod eronat susţine autorul excepţiei, întrucât art. 399 din Codul de procedură civilă prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, debitorul beneficiind de toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi, supunând cenzurii instanţei măsura dispusă, în cadrul unei proceduri contradictorii.Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că, potrivit jurisprudenţei sale constante, tratamentul juridic egal constituie un drept al cetăţenilor numai în măsura în care aceştia se găsesc în situaţii juridice identice, deosebirile sub acest aspect impunând, în mod necesar, un regim juridic diferenţiat. Aşa fiind, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica de neconstituţionalitate este, şi sub acest aspect, neîntemeiată.Soluţia pronunţată prin decizia menţionată, precum şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi de natură să modifice jurisprudenţa Curţii.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Eurom Bank – S.A. în Dosarul nr. 10.151/2004 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 octombrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean_______________________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește