DECIZIE nr. 504 din 29 mai 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorTudorel Toader – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorIrina Loredana Gulie – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie invocată de Marcel Plămadă Ursache în Dosarul nr. 6.319/30/2006 (număr vechi 5.836/2006) al Tribunalului Timiş – Secţia penală.La apelul nominal răspunde reprezentantul părţii Silviu Gheorghe Terescu, avocat, cu delegaţie la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.Având cuvântul, reprezentantul părţii prezente solicită admiterea excepţiei, arătând, în esenţă, că textul de lege criticat este discriminatoriu, deoarece instituie posibilitatea acordării unei reparaţii triple a prejudiciului cauzat titularului dreptului de autor, ca urmare a folosirii fără drept a operei sale. Se susţine că prevederile legale criticate derogă de la principiul constituţional al ocrotirii în mod egal a proprietăţii private şi de la dreptul comun în materie, ceea ce contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind caracterul de stat de drept, democratic şi social al României, art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 23 alin. (12) privitor la obligativitatea stabilirii şi aplicării pedepselor în condiţiile şi în temeiul legii şi art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii private.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat reprezintă tocmai consacrarea legală a principiului răspunderii civile delictuale, unde funcţionează regula reparaţiei integrale a prejudiciului cauzat, spre deosebire de situaţia unui debitor contractual, ţinut să răspundă doar pentru prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractului. Se mai arată că nu poate fi reţinută invocarea încălcării dispoziţiilor art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală, având în vedere faptul că textul de lege criticat nu reglementează o pedeapsă, ci o sancţiune de drept civil.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 6.319/30/2006 (număr vechi 5.836/2006), Tribunalul Timiş – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. Excepţia a fost ridicată de Marcel Plămadă Ursache într-o cauză având ca obiect judecarea acţiunii penale privind pe inculpaţii Silviu Gheorghe Terescu, Marcel Plămadă Ursache şi Alexandru Ionuţ Neţoiu, trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de reproducere şi comunicare publică a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe, reproducerea şi difuzarea de opere şi înregistrări sonore ale unui producător, infracţiuni reglementate de Legea nr. 8/1996.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat, instituind posibilitatea instanţei de judecată de a acorda despăgubiri reprezentând triplul sumei ce ar fi fost legal datorată pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, derogă de la regula reparaţiei integrale a prejudiciului cauzat. Se arată că în acest mod este încălcat principiul constituţional al ocrotirii în mod egal a proprietăţii private, titularii drepturilor de autor fiind privilegiaţi, printr-o "reparaţie triplă" a prejudiciului cauzat.Tribunalul Timiş – Secţia penală apreciază că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 44 alin. (2) din Constituţie, deoarece derogă de la dreptul comun în materie, respectiv de la regula reparaţiei integrale a prejudiciului cauzat.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că invocarea încălcării dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi ale art. 23 alin. (12) din Constituţie este inadmisibilă, deoarece autorul excepţiei nu relevă niciun motiv de neconstituţionalitate în acest sens. Referitor la principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, se arată că acesta nu presupune identitatea de tratament juridic în aplicarea unor măsuri, indiferent de natura lor. De asemenea, este neîntemeiată şi invocarea dispoziţiilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, deoarece textul de lege criticat instituie o garanţie pentru victima prejudiciului, în condiţiile în care este foarte dificil de apreciat întinderea întregului prejudiciu cauzat titularului dreptului de autor sau al drepturilor conexe.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, deoarece posibilitatea obligării autorului faptei ilicite la restituirea atât a foloaselor nerealizate, cât şi a beneficiilor realizate pe nedrept are în vedere câştigurile foarte mari obţinute prin comercializarea sau folosirea fără drept a unor creaţii intelectuale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996. Art. 139 din Legea nr. 8/1996 a fost modificat prin art. I pct. 62 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 123/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 19 septembrie 2005, aprobată prin Legea nr. 329/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 31 iulie 2006, şi are următorul conţinut:"(2) La stabilirea despăgubirilor instanţa de judecată ia în considerare: (…) b) fie acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, în cazul în care nu se pot aplica criteriile menţionate la lit. a)."Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind caracterul de stat de drept, democratic şi social al României, art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 23 alin. (12) privitor la obligativitatea stabilirii şi aplicării pedepselor în condiţiile şi în temeiul legii şi art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii private.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Prevederile art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 sunt cuprinse în Capitolul III – Măsuri de protecţie, proceduri şi sancţiuni şi se referă la posibilitatea titularilor drepturilor de autor şi ai drepturilor conexe de a solicita instanţelor de judecată sau altor organisme competente constatarea încălcării drepturilor recunoscute prin prezenta lege şi repararea prejudiciului cauzat.Textul de lege criticat instituie o sancţiune civilă, şi anume obligarea la repararea pagubei produse ca urmare a încălcării unui drept de autor sau a unor drepturi conexe, protejate prin lege, în deplină concordanţă cu principiul constituţional al garantării şi ocrotirii dreptului de proprietate privată, ce include şi proprietatea intelectuală.Contrar susţinerilor autorului excepţiei, posibilitatea acordării de către instanţa de judecată a unei despăgubiri reprezentând triplul sumei ce ar fi fost legal datorată pentru tipul de utilizare ce a făcut obiect al faptei ilicite reprezintă chiar transpunerea legală a dreptului comun în materia răspunderii civile delictuale, respectiv regula răspunderii pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, atât pentru pagubele previzibile, cât şi pentru cele neprevizibile. Autorul faptei ilicite nu este în situaţia unui debitor contractual, ţinut să răspundă numai pentru prejudiciul cauzat.De altfel, opţiunea legiuitorului de a institui posibilitatea acordării unui cuantum al despăgubirii echivalent cu triplul sumei ce ar fi fost legal datorată pentru utilizarea fără drept a operelor purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe nu poate fi calificată ca o măsură arbitrară. Această posibilitate reprezintă doar alternativa pentru instanţa de judecată, aplicabilă doar în cazul în care nu se pot lua în considerare criteriile stabilite prin art. 139 alin. (2) lit. a) din acelaşi act normativ, respectiv consecinţele economice negative, în special câştigul nerealizat, foloasele patrimoniale realizate pe nedrept de făptuitor sau daunele morale cauzate titularului dreptului.În legătură cu invocarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, se constată că textul de lege criticat nu aduce atingere principiului constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare.Pentru considerentele de mai sus, Curtea constată că în cauză nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitoare la caracterul de stat de drept, democratic şi social al României.În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 23 alin. (12) privitoare la obligativitatea stabilirii şi aplicării pedepselor în condiţiile şi în temeiul legii, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză, având în vedere că textul de lege criticat nu instituie o pedeapsă sau o amendă penală, ci o sancţiune civilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie invocată de Marcel Plămadă Ursache în Dosarul nr. 6.319/30/2006 (număr vechi 5.836/2006) al Tribunalului Timiş – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2007.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Irina Loredana Gulie––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește