DECIZIE nr. 504 din 20 aprilie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Radu Ciprian Mureşan în Dosarul nr. 12.336/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca – Secţia civilă.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 13 aprilie 2010, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 20 aprilie 2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 12.336/211/2009, Judecătoria Cluj-Napoca – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Radu Ciprian Mureşan.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 21, 53, 56 şi 124 din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât condiţionează apărarea pe cale judiciară, în cazul proceselor având ca obiect împărţirea de bunuri, de plată unor taxe de timbru împovărătoare.Judecătoria Cluj-Napoca – Secţia civilă consideră că excepţia este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, deşi a fost sesizată de instanţa de judecată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2^1) din Legea nr. 146/1997, în realitate, aşa cum rezultă atât din obiectul litigiului aflat pe rolul instanţei de judecată, cât şi din motivarea excepţiei, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin pct. 3 al articolului unic din Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 13 iulie 2009.Textul de lege are următorul cuprins:– Art. 3 lit. c): "Acţiunile şi cererile neevaluabile în bani se taxează astfel: […]c) cereri pentru: … – stabilirea calităţii de moştenitor – 50 lei/moştenitor – stabilirea masei succesorale – 3% la valoarea masei succesorale;– cereri de raport – 3% la valoarea bunurilor a căror raportare se solicită;– cereri de reducţiune a liberalităţilor – 3% la valoarea rezervei care urmează a fi reîntregită prin reducţiunea liberalităţilor;– cereri de partaj – 3% la valoarea masei partajabile.Separat de această taxă, dacă părţile contestă bunurile de împărţit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor de mai sus, taxa judiciară de timbru se datorează de titularul cererii la valoarea contestată în condiţiile art. 2 alin. (1)."În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 56 – Contribuţii financiare şi art. 124 – Înfăptuirea justiţiei. Este invocată şi încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra constituţionalităţii prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997, pentru critici similare ca în prezenta cauză, Curtea s-a pronunţat prin numeroase decizii, precum Decizia nr. 220 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 18 martie 2008, şi Decizia nr. 813 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 30 iulie 2008, constatând că acest text de lege este constituţional.Astfel, Curtea a statuat că accesul liber la justiţie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. În virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora "Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice" , plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii. În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 1985). Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa.De asemenea, Curtea a mai reţinut, că pentru aceleaşi considerente, textul de lege criticat nu cuprinde prevederi de natură să aducă atingere principiului potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi, consacrat de art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală.Considerentele reţinute de Curte în deciziile menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei acesteia.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Radu Ciprian Mureşan în Dosarul nr. 12.336/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 aprilie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește