DECIZIE nr. 503 din 7 aprilie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Constantin Cristian Cioacă în Dosarul nr. 6.252/197/2008 al Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 31 martie 2009 şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 7 aprilie 2009.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 10 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 6.252/197/2008, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Constantin Cristian Cioacă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile de lege criticate, fiind redactate ambiguu, sunt susceptibile de a genera soluţii arbitrare ale instanţelor de judecată, de natură a aduce atingere drepturilor constituţionale care garantează exercitarea autorităţii părinteşti. Prin aplicarea normei criticate, hotărârea pronunţată de instanţă dă posibilitatea bunicilor materni de a continua relaţiile personale cu copilul minor, împrejurare ce aduce prejudicii ireparabile sănătăţii psihice a acestuia din urmă din cauza agresiunilor psihice la care este supus prin acuzaţiile pe care bunicii le aduc tatălui cu privire la săvârşirea faptei de omor asupra mamei. Or, dreptul la integritate psihică este ocrotit şi considerat de valoare constituţională, omul fiind conceput, sub aspect juridic, ca un complex de elemente în care psihicul şi fizicul nu pot fi despărţite. Aşa fiind, nimeni nu poate să se amestece în viaţa intimă, familială sau privată a persoanei fără consimţământul acesteia liber exprimat, autorităţile publice având obligaţia de a lua toate măsurile posibile şi rezonabile pentru a ocroti acest drept.Pe de altă parte, dispoziţiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 aduc atingere şi dreptului copiilor la un regim special de protecţie, drept care nu poate fi efectiv decât prin îndeplinirea obligaţiei constituţionale a părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea minorilor şi de a trata cu responsabilitate dezvoltare psihică sănătoasă a acestora.Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că dispoziţiile legale criticate se încadrează atât în spiritul prevederilor constituţionale invocate, cât şi al prevederilor art. 8 din Convenţia cu privire la drepturile copilului, potrivit căruia statul este obligat să respecte dreptul copilului de a-şi păstra identitatea, inclusiv cetăţenia, numele şi relaţiile familiale astfel cum sunt recunoscute de lege, fără nicio imixtiune legală.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază susţinerile autorului excepţiei ca fiind neîntemeiate.Avocatul Poporului consideră excepţia ca neîntemeiată, dispoziţiile legale criticate respectă normele constituţionale cu privire la protecţia şi promovarea dreptului copilului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, texte de lege care au următorul conţinut: „Părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii, fraţii şi surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 22 alin. (1), art. 26 alin. (1) şi (2), art. 48, art. 49 alin. (1) şi în art. 53 alin. (1) şi (2).Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că art. 14 face parte din capitolul II – Drepturile copilului, secţiunea I – Drepturi şi libertăţi civile din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi reglementează o enumerare, fără caracter exhaustiv, a modalităţilor de realizare a relaţiilor personale între copil şi părinţii, rudele, precum şi alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.Potrivit art. 14 alin. (1) din aceeaşi lege, copilul "are dreptul de a menţine relaţii personale" cu persoanele menţionate anterior, iar potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, „prezenta lege reglementează cadrul legal privind respectarea, promovarea şi garantarea drepturilor copilului” şi se subordonează cu prioritate interesului superior al acestuia. Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor sau persoanelor faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament. De asemenea, va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti (art. 2 din lege).Având în vedere toate acestea, Curtea nu poate reţine motivele de neconstituţionalitate invocate de autorul excepţiei, prevederile de lege criticate fiind în acord atât cu dispoziţiile constituţionale privind protecţia copiilor şi a tinerilor potrivit cărora "Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor", cât şi cu dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Constituţie care prevăd că "Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată."Curtea reţine faptul că soluţia legislativă criticată asigură respectarea "vieţii de familie", eventuale măsuri legislative care ar împiedica relaţia dintre minor şi bunici constituind o ingerinţă în dreptul la viaţa familială.De altfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în cadrul noţiunii de "viaţă familială", în sensul art. 8 din Convenţie, au fost incluse şi raporturile dintre rude apropiate "care pot avea un rol considerabil în materie, cum ar fi spre exemplu, cele între bunici şi nepoţi […], ceea ce implică pentru stat obligaţia de a acţiona în aşa fel încât să asigure rezolvarea normală a acestor raporturi." (Marckx vs. Belgia, 13 iunie 1979).Pe de altă parte, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei vizează aspecte de aplicare a legii cu privire la o situaţie concretă de fapt, iar raţionamentul prin care se tinde la argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate rămâne tributar unei viziuni pro causa, determinată de interesul exclusiv al acestuia, care nu ţine seama de drepturile celorlalţi titulari, în mod egal protejate de lege. Cu privire la asemenea susţineri, la veridicitatea şi temeinicia lor, singura autoritate competentă a se pronunţa este instanţa de judecată, care poate aprecia asupra motivelor de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Constantin Cristian Cioacă în Dosarul nr. 6.252/197/2008 al Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 aprilie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește