DECIZIE nr. 503 din 13 iunie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 720^1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 720^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată în faţa Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială de către Stelian Pepenescu în Dosarul nr. 6.923/3/2006, de Ion Barbu în Dosarul nr. 6.837/3/2006, de Gherghina Anagnostopulos în Dosarul nr. 13.802/301/2005, de Ion Tănase în Dosarul nr. 14.394/301/2005 şi de Camelia Gabăr în Dosarul nr. 14.419/301/2005.La apelul nominal se prezintă Stelian Pepenescu, personal şi asistat de avocat Mugur-Jak Caracas, şi procuratorul Mihai-Cucu Dogaru, pentru ceilalţi autori ai excepţiei, asistat de acelaşi avocat.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 673D/2005, nr. 674D/2005, nr. 675D/2006, nr. 676D/2006 şi nr. 677D/2006, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în cele cinci dosare este identic.Avocatul autorilor excepţiei este de acord cu conexarea.Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării.Reţinând identitatea de obiect, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 674D/2005, nr. 675D/2006, nr. 676D/2006 şi nr. 677D/2006 la Dosarul nr. 673D/2005, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorilor excepţiei solicită admiterea criticii de neconstituţionalitate, întrucât, prin aplicarea dispoziţiilor art. 720^1 din Codul de procedură civilă, se aduce atingere în mod nejustificat dreptului la apărare, respectiv dreptului la asistenţă juridică acordată părţilor în faza preprocesuală. Chiar în condiţiile în care părţile interesate au urmat procedura prealabilă a concilierii, Casa de Economii şi Consemnaţiuni – C.E.C. – S.A. şi statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, nu au dat curs convocării, astfel încât procedura s-a dovedit a fi inutilă, având ca unic efect tergiversarea soluţionării litigiului dintre părţi.Reprezentantul Ministerului Public consideră că motivele invocate în susţinerea criticii nu relevă o problemă de constituţionalitate şi pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile pronunţate în dosarele nr. 6.923/3/2006, nr. 6.837/3/2006, nr. 13.802/301/2005, nr. 14.394/301/2005 şi nr. 14.419/301/2005, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 720^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Stelian Pepenescu, Ion Barbu, Gherghina Anagnostopulos, Ion Tănase şi Camelia Gabăr.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, dreptul la apărare şi la un proces echitabil, întrucât imprecizia acestuia dă posibilitatea instanţei de a-l aplica şi în litigiile dintre persoane fizice, necomercianţi, şi persoane juridice, comercianţi. Prin aplicarea procedurii prealabile a concilierii, specifică soluţionării litigiilor în materie comercială, raportului juridic civil comerciant-necomerciant, se încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi se îngrădeşte dreptul persoanei de a beneficia de judecarea procesului într-un termen rezonabil, suficient pentru pregătirea apărării.Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Astfel, argumentul întârzierii judecăţii prin parcurgerea obligatorie a concilierii nu este fondat, întrucât scopul reglementării nu îl reprezintă restricţionarea accesului la justiţie, ci posibilitatea oferită părţilor de a soluţiona diferendele pe cale amiabilă, într-un termen rezonabil, fără implicarea instanţei judecătoreşti.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 720^1 din Codul de procedură civilă, dispoziţii care au următorul conţinut: "În procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.În scopul arătat la alin. 1, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face şi prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2.Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecărei părţi.Înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. 2, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea de chemare în judecată."Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (1) referitoare la universalitatea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale, art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în faţa legii, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privitoare la accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt nesocotite şi prevederile cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, legiuitorul a urmărit să transpună în practică principiul celerităţii soluţionării litigiilor dintre părţi – mai pregnant în materie comercială – şi să degreveze activitatea instanţelor de judecată. Astfel, rolul normei procedurale criticate este acela de a reglementa o procedură extrajudiciară care să ofere părţilor posibilitatea de a se înţelege asupra eventualelor pretenţii ale reclamantului, fără implicarea autorităţii judecătoreşti competente. Faţă de aceste raţiuni majore, condiţionarea sesizării instanţei de parcurgerea procedurii de conciliere cu partea potrivnică nu poate fi calificată ca o îngrădire a accesului liber la justiţie, în accepţiunea prohibită de prevederile constituţionale de referinţă, atâta vreme cât partea interesată poate sesiza instanţa judecătorească cu cererea de chemare în judecată, urmând ca în fazele procesuale ale litigiului să beneficieze de toate garanţiile prevăzute de lege, inclusiv de dreptul de a fi asistată de un avocat, potrivit art. 24 alin. (2) din Constituţie.De altfel, asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 335 din 16 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 19 octombrie 2004, sau prin Decizia nr. 361/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 29 mai 2006, raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare păstrându-şi valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 720^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată în faţa Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială de Stelian Pepenescu în Dosarul nr. 6.923/3/2006, de Ion Barbu în Dosarul nr. 6.837/3/2006, de Gherghina Anagnostopulos în Dosarul nr. 13.802/301/2005, de Ion Tănase în Dosarul nr. 14.394/301/2005 şi de Camelia Gabăr în Dosarul nr. 14.419/301/2005.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 iunie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește