DECIZIE nr. 502 din 4 octombrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 din Codul penal, excepţie ridicată de Daniel Eugen Muha în Dosarul nr. 141/2005 al Judecătoriei Roman.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece critica autorului excepţiei vizează o problemă de interpretare şi de aplicare a prevederilor art. 215 din Codul penal şi nicidecum o eventuală contradicţie a acestora cu dispoziţiile din Legea fundamentală.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 mai 2005, pronunţată în Dosarul nr. 141/2005, Judecătoria Roman a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 din Codul penal.Excepţia a fost ridicată de Daniel Eugen Muha în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că atât organul de urmărire penală, cât şi instanţa de judecată au interpretat greşit fapta şi împrejurările în care aceasta a fost comisă, încadrând-o în infracţiunea de înşelăciune prevăzută şi pedepsită de art. 215 din Codul penal. Această situaţie este, în opinia autorului, de natură a-i îngrădi liberul acces la justiţie şi dreptul la apărare în derularea unui proces penal care se judecă după norme interpretate şi aplicate neunitar.Judecătoria Roman opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin accesului liber la justiţie sau dreptului la apărare. În acest sens a invocat jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care, prin Decizia Plenului nr. 1/1994 şi Decizia nr. 16/1999, a statuat că „liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia”.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate sunt norme de drept substanţial care nu îngrădesc sub nici un aspect dreptul persoanelor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime. Astfel, prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate incriminează variante ale infracţiunii de înşelăciune ca o gravă faptă antisocială contra patrimoniului, constând în înşelarea încrederii participanţilor la raporturile juridice patrimoniale. De altfel, în toate sistemele de drept înşelăciunea ori escrocheria este o faptă incriminată şi sever sancţionată.De asemenea, art. 215 din Codul penal nu conţine dispoziţii contrare dreptului părţilor de a beneficia în cursul procesului penal de toate garanţiile dreptului la apărare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 din Codul penal, cu următorul conţinut: "Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2.Înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare şi ale art. 126 alin. (3) referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a legii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că susţinerea privind împiedicarea accesului la justiţie nu poate fi primită în condiţiile în care cauza la care se referă autorul excepţiei se află chiar la instanţa judecătorească, după cum nu poate fi primită nici susţinerea privind încălcarea dreptului său la apărare, în condiţiile în care, cauza aflându-se în curs de judecată, autorul excepţiei poate uza de toate mijloacele de apărare prevăzute de lege şi poate exercita căile de atac împotriva hotărârii pe care urmează să o pronunţe instanţa.Curtea constată, de asemenea, că, în realitate, autorul excepţiei nu critică art. 215 din Codul penal, ci încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată, ceea ce, în opinia sa, îi încalcă dreptul la apărare şi accesul liber la justiţie.Astfel, în cauză se pune o problemă de aplicare a legii, şi nu de constituţionalitate, deoarece aspectele referitoare la aplicarea legii nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, întrucât, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Sunt neconstituţionale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei”.În concluzie, având în vedere că problemele de aplicare a legii nu sunt de resortul contenciosului constituţional şi că în susţinerea excepţiei nu se reclamă contrarietatea dispoziţiilor legale atacate cu prevederile Legii fundamentale, Curtea constată că excepţia este inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţe, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 din Codul penal, excepţie ridicată de Daniel Eugen Muha în Dosarul nr. 141/2005 al Judecătoriei Roman.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 octombrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește