DECIZIE nr. 502 din 16 noiembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 388 alin. 1 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMarinela Mincă – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 388 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristian Marcu în Dosarul nr. 551/P/2004 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale. Astfel, nu poate fi reţinută critica potrivit căreia instituirea unui termen pentru introducerea contestaţiei în anulare înfrânge principiul liberului acces la justiţie sau dreptul la apărare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 25 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 551/P/2004, Curtea de Apel Constanţa – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 388 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristian Marcu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că instituirea, prin dispoziţia de lege criticată, a termenului de 10 zile în care poate fi introdusă contestaţia în anulare creează o discriminare faţă de termenul în care poate fi introdusă cererea de revizuire, atâta timp cât şi contestaţia în anulare şi revizuirea sunt căi extraordinare de atac, fiind încălcate astfel dispoziţiile constituţionale ce privesc liberul acces la justiţie şi dreptul la apărare.Curtea de Apel Constanţa – Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, legiuitorul putând institui în considerarea unor situaţii deosebite reguli specifice de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale. Aceste proceduri pot fi utilizate de cei interesaţi în formele şi modalităţile instituite prin lege, accesul liber la justiţie nepresupunând asigurarea accesului la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. Astfel, nu este întemeiată susţinerea conform căreia dispoziţiile criticate creează o discriminare prin instituirea unui termen de 10 zile pentru introducerea contestaţiei în anulare. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia dispoziţiile art. 388 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt contrare prevederilor art. 24 din Constituţie, se arată că nici aceasta nu este întemeiată. Astfel, dreptul la apărare cuprinde totalitatea drepturilor şi regulilor procedurale care oferă persoanei posibilitatea de a se apăra împotriva învinuirilor ce i se aduc, de a dovedi nevinovăţia sa şi de a avea posibilitatea de a fi asistată de un avocat. În consecinţă, faţă de conţinutul dreptului la apărare se apreciază că prevederile art. 388 alin. 1 din Codul de procedură penală, prin obiectul de reglementare, nu încalcă dreptul la apărare recunoscut şi garantat de Constituţie.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că dispoziţiile art. 388 alin. 1 din Codul de procedură penală, referitoare la termenul în care poate fi introdusă contestaţia în anulare de către persoana împotriva căreia se face executarea, reprezintă norme de procedură penală, a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului. În acest context, prevederile legale criticate nu opresc persoana împotriva căreia se face executarea de a apela la instanţele judecătoreşti, de a fi apărată şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 388 alin. 1 din Codul de procedură penală.Textul de lege criticat are următorul conţinut:– Art. 388 alin. 1: "(1) Contestaţia în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a)-c) poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de către celelalte părţi în termen de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii a cărei anulare se cere."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) şi ale art. 24 din Constituţia României, ce au următorul conţinut:– Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." ; … – Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate reprezintă o normă de procedură, a cărei stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în competenţa exclusivă a legiuitorului. Astfel, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituţională a statuat că liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte, fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti. Pe cale de consecinţă, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege. De aceea, regula art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit căreia nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie, are ca semnificaţie faptul că legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nici o categorie sau grup social.Astfel, Curtea constată că nu se poate reţine incompatibilitatea stabilirii unui termen pentru introducerea contestaţiei în anulare cu prevederile constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi cu cele ale art. 24 privind dreptul la apărare. Termenul pentru introducerea contestaţiei în anulare este determinat de necesitatea aplicării şi respectării dreptului şi a garanţiilor procesuale ale părţilor, de asigurarea siguranţei şi stabilităţii raporturilor juridice, precum şi de soluţionarea într-un termen rezonabil a proceselor, fără nici o discriminare. În aceste condiţii, părţilor interesate nu li se încalcă accesul liber la justiţie, atâta vreme cât pot sesiza instanţele judecătoreşti în termen legal cu cererea de revizuire, iar partea, care s-a adresat justiţiei în termen şi cu îndeplinirea condiţiilor legale având posibilitatea să-şi exercite neîngrădit dreptul la apărare în tot cursul procesului.În ceea ce priveşte critica potrivit căreia termenul în care poate fi introdusă contestaţia în anulare este reglementat diferit faţă de termenul în care poate fi introdusă cererea de revizuire, creându-se astfel o discriminare, Curtea constată că nici aceasta nu este întemeiată, deoarece contestaţia în anulare şi cererea de revizuire în favoarea condamnatului fiind două căi de atac diferite, legiuitorul este în drept să stabilească condiţii diferite de exercitare a acestor căi de atac.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 388 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristian Marcu în Dosarul nr. 551/P/2004 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu_________________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește