DECIZIE nr. 501 din 7 aprilie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Liviu Aurel Man în Dosarul nr. 910/44/2008 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia penală, de Ahmet Ilyas în Dosarul nr. 7.901/320/2007 (număr în format vechi 3.592/2008) al Tribunalului Mureş – Secţia penală, de Adrian Goga în Dosarul nr. 2.511/117/2007 al Curţii de Apel Suceava – Secţia minori şi familie şi de Iuliana Varga în Dosarul nr. 1.766/91/2008 al Tribunalului Vrancea – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă Curţii că autorul excepţiei, Iuliana Varga, a transmis o cerere prin care solicită amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui apărător.Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amânare.Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.571D/2008, nr. 25D/2009, nr. 396D/2009 şi nr. 400D/2009 au obiect identic, pune în discuţie din oficiu problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 25D/2009, nr. 396D/2009 şi nr. 400D/2009 la Dosarul nr. 2.571D/2008, care este primul înregistrat.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Decizia nr. 3.422 din 27 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 8.687/1/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Liviu Aurel Man în Dosarul nr. 910/44/2008 al Curţii de Apel Galaţi Secţia penală, cu ocazia soluţionării recursului formulat de autorul excepţiei şi alţii împotriva Sentinţei penale nr. 119 din 7 mai 2008 a Tribunalului Brăila, prin care s-a dispus, între altele, admiterea excepţiei nulităţii actelor de urmărire penală efectuate în cauză, admiterea excepţiei neregularităţii actului de sesizare a instanţei şi restituirea cauzei, în baza art. 332 alin. 2 din Codul de procedură penală, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, în vederea refacerii urmăririi penale. Prin Încheierea din 16 octombrie 2008, Curtea de Apel Galaţi – Secţia penală a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, pe motiv că textul de lege criticat ca fiind neconstituţional nu are legătură cu soluţionarea cauzei. Recursul formulat de autorul excepţiei împotriva acestei încheieri a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia penală, care a casat încheierea atacată şi, rejudecând, a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate menţionată.Prin Încheierea din 17 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 7.901/320/2007 (nr. în format vechi 3.592/2008), Tribunalul Mureş – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Ahmet Ilyas cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva unei sentinţe penale pronunţate de Judecătoria Târgu Mureş, prin care această instanţă a dispus restituirea cauzei la procuror, în vederea refacerii urmăririi penale.Prin Încheierea din 14 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.511/117/2007, Curtea de Apel Suceava – Secţia minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Adrian Goga cu ocazia soluţionării dosarului mai sus menţionat, în care instanţa a respins excepţia privind nulitatea actului de sesizare a instanţei şi cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.Prin Încheierea din 19 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.766/91/2008, Tribunalul Vrancea – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Iuliana Varga cu ocazia soluţionării dosarului mai sus menţionat, în care instanţa a respins excepţia privind nulitatea actului de sesizare a instanţei şi cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi a cetăţenilor, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, imparţialitatea justiţiei şi folosirea căilor de atac, precum şi dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, întrucât instituie, cu privire la hotărârea de desesizare a instanţei, un drept de recurs doar pentru procuror şi pentru orice altă persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin hotărârea judecătorească, fiind excluse părţile, inclusiv inculpatul. Totodată, arată că dispoziţiile de lege criticate nu prevăd cale de atac în situaţia respingerii cererii de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă prevederile din Legea fundamentală şi din actele normative internaţionale invocate. Mai arată că, în realitate, autorul excepţiei solicită completarea dispoziţiilor de lege criticate, în sensul de a permite atacarea separat cu recurs nu numai a hotărârii de desesizare, ci şi a încheierii prin care instanţa respinge cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.Tribunalul Mureş – Secţia penală consideră ca fiind neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, întrucât nemenţionarea expresă a inculpatului printre titularii căii de atac nu constituie o piedică în calea accesului acestuia la justiţie, în condiţiile în care inculpatul poate fi inclus în categoria persoanelor ale căror interese au fost vătămate, stipulată în textul de lege criticat, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei fiind suverană în interpretarea legii.Curtea de Apel Suceava – Secţia minori şi familie apreciază ca neîntemeiată critica de neconstituţionalitate şi arată că autorul excepţiei urmăreşte, în realitate, completarea dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, în sensul de a permite atacarea cu recurs a încheierii prin care instanţa de judecată respinge cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, solicitare care este, însă, de competenţa legiuitorului.Tribunalul Vrancea – Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile de lege criticate nu încalcă dispoziţiile din Legea fundamentală invocate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală şi din actele normative internaţionale invocate de autorul excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 285/2008, nr. 736/2008, nr. 854/2008 şi nr. 962/2008. Mai arată că dispoziţiile art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu au incidenţă în cauză, deoarece acestea se referă la situaţiile în care instanţa de judecată a pronunţat o hotărâre de condamnare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: „Împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror şi de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în 3 zile de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi legale, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac, precum şi ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului, aceste din urmă dispoziţii din Legea fundamentală fiind raportate la prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţie şi ale art. 14 paragrafele 1 şi 5 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, care vizează, în esenţă, dreptul la un proces echitabil, egalitatea în faţa legii şi dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 285 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, şi prin Decizia nr. 854 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 31 iulie 2008, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, pentru considerentele acolo arătate.Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, inclusiv în privinţa criticilor formulate în raport de dispoziţiile art. 14 paragraful 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, care vizează egalitatea în faţa legii şi dreptul la un proces echitabil.Dispoziţiile art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 14 paragraful 5 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, care consacră dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, nu au incidenţă în cauză, întrucât vizează situaţiile în care instanţa de judecată a pronunţat o hotărâre de condamnare.Totodată, autorii excepţiei solicită completarea dispoziţiilor de lege criticate, în sensul de a permite atacarea separat, cu recurs, nu numai a hotărârii de desesizare, ci şi a încheierii prin care instanţa respinge cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale. O asemenea solicitare nu intră, însă, în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Liviu Aurel Man în Dosarul nr. 910/44/2008 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia penală, de Ahmet Ilyas în Dosarul nr. 7.901/320/2007 (număr în format vechi 3.592/2008) al Tribunalului Mureş – Secţia penală, de Adrian Goga în Dosarul nr. 2.511/117/2007 al Curţii de Apel Suceava – Secţia minori şi familie şi de Iuliana Varga în Dosarul nr. 1.766/91/2008 al Tribunalului Vrancea – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 aprilie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește