DECIZIE nr. 500 din 6 mai 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bucovina Ecotermgaz” – S.A. din Suceava în Dosarul nr. 302/39/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocatul Silvia Tudor, cu delegaţie de substituire a avocatului Vasile Tudor, cu împuternicire avocaţială la dosar. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Având cuvântul, apărătorul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată, deoarece obligativitatea plăţii cauţiunii de 20% înainte de judecarea cauzei îngrădeşte accesul la justiţie, acesta fiind iluzoriu şi formal, mai ales în situaţia în care executarea silită a început, iar conturile debitorului sunt blocate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind, pe de-o parte, că procentul este de până la 20%, iar, pe de altă parte, că plata cauţiunii nu priveşte soluţionarea fondului cauzei, ci doar suspendarea executării actului administrativ fiscal.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 302/39/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Bucovina Ecotermgaz” – S.A. din Suceava în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect suspendarea executării unui act administrativ fiscal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale întrucât instituie obligativitatea plăţii unei cauţiuni, ca o condiţie de admisibilitate a cererii de suspendare a executării silite, chiar şi în situaţia în care autoritatea fiscală a început executarea prin indisponibilizarea conturilor contribuabilului. În acest caz, dreptul de acces la justiţie al contribuabilului este iluzoriu şi formal.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, legiuitorul urmărind să restrângă posibilitatea exercitării cu rea-credinţă a dreptului de a cere suspendarea executării.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, acestea având ca scop evitarea exercitării cu rea-credinţă a dreptului de a solicita suspendarea executării actului administrativ, nefiind de natură să îngrădească dreptul părţii de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale legitime şi de a beneficia de un proces echitabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, cu următorul cuprins: „Instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de până la 2.000 lei.”Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii ca o condiţie a suspendării executării actului administrativ fiscal nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie, contrară prevederilor art. 21 din Constituţie, întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei formulate împotriva actului administrativ fiscal, ci cauţiunea a fost instituită de legiuitor exclusiv pentru a se putea solicita suspendarea executării actului administrativ fiscal.Raţiunile care au impus adoptarea, în această materie, a reglementării criticate sunt aceleaşi care au condus la reglementarea art. 403 din Codul de procedură civilă, în ai cărei termeni cauţiunea – al cărei cuantum este stabilit de judecător constituie o condiţie pentru a putea solicita şi obţine suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei. Întrucât potrivit acestei reglementări contestaţia nu este suspensivă de executare prin ea însăşi, creditorul are posibilitatea să îşi valorifice creanţa chiar dacă s-a formulat contestaţie la executare, câtă vreme nu s-a plătit cauţiunea, iar dacă, drept urmare a plăţii acesteia, s-a dispus suspendarea, în măsura în care contestaţia este respinsă, are garanţia reparării eventualului prejudiciu ce i-a fost astfel cauzat. La rândul său, debitorul, al cărui acces liber la justiţie nu este îngrădit prin obligarea sa la plata unei cauţiuni ca o condiţie pentru înregistrarea contestaţiei, ci numai pentru suspendarea executării, chiar dacă nu are posibilitatea de a achita cauţiunea şi de a obţine suspendarea executării, are dreptul, în situaţia în care contestaţia sa este admisă, la întoarcerea executării.Totodată, Curtea nu poate reţine critica formulată de autorul excepţiei, referitoare la restricţionarea accesului liber la justiţie ca urmare a valorii exagerate a cauţiunii ce trebuie depusă pentru suspendarea executării actului administrativ fiscal. Prin ultima modificare legislativă legiuitorul a înlăturat din textul de lege acea condiţie privitoare la depunerea unei cauţiuni egale cu suma contestată, stabilind că instanţa poate dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal dacă petentul depune o cauţiune a cărei valoare a fost diminuată în mod substanţial, instanţa urmând să o fixeze astfel încât să nu depăşească 20% din cuantumul sumei contestate. De altfel, în cadrul procedurii prevăzute de Codul de procedură civilă, în cazul cererii de suspendare a executării, instanţa este cea care fixează cuantumul cauţiunii, având astfel posibilitatea, cel puţin teoretic, să stabilească un cuantum mai mare decât 20 % din valoarea bunului urmărit.De asemenea, Curtea Constituţională a stabilit în jurisprudenţa sa că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege. (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bucovina Ecotermgaz” – S.A. din Suceava în Dosarul nr. 302/39/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește