DECIZIE nr. 50 din 6 februarie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, modificat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 102/2001, aprobată şi modificată prin Legea nr. 400/2002



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, modificat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 102/2001, excepţie ridicată de Mihai Gh. Nemtisor în Dosarul nr. 1.460/2001 al Judecătoriei Bicaz.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca neîntemeiată, arătând ca asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 173 din 12 iunie 2002, statuand ca aceste dispoziţii sunt constituţionale. Apreciază că nu exista temeiuri pentru reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 18 aprilie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 1.460/2001, Judecătoria Bicaz a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, modificat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 102/2001, excepţie ridicată de Mihai Gh. Nemtisor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, întrucât aceste dispoziţii, stabilind ca la reconstituirea dreptului de proprietate este admisă numai proba cu înscrisuri, creează o diferenţa de tratament pentru acelaşi obiect al proprietăţii, respectiv terenurile. În opinia autorului excepţiei se creează o inegalitate între doi fosti proprietari de terenuri cu vegetaţie forestieră, unul având probe scrise, iar celălalt, din motive de forta majoră sau caz fortuit, neputând aduce acte doveditoare. Se mai susţine ca Ocolul silvic Tarcau nu deţine date cu privire la persoanele de la care au fost preluate terenurile împădurite, rolurile agricole pentru acea perioada (anul 1948) nu se găsesc ori nu erau întocmite, iar regimul de publicitate reală a cărţilor funciare nu era aplicabil în zona, astfel ca este supus la "o probatio diabolica, fără a fi mai puţin proprietar decât alţii".Instanţa de judecată apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază, de asemenea, ca excepţia este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Autorul excepţiei invoca neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 6 alin. (1^1) din Legea nr. 1/2000, asa cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 102/2001. Aceasta ordonanţa a fost aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 400 din 17 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002.Cu privire la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a unei dispoziţii legale modificate ulterior ridicării excepţiei, prin Decizia Plenului Curţii nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea a statuat ca, în cazul în care, după invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecătoreşti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituţională se pronunţa asupra constituţionalităţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluţia legislativă din legea sau ordonanţa modificată este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării.Curtea constata ca textul legal criticat a suferit modificări, pastrandu-se însă soluţia legislativă de principiu. Astfel, în redactarea data prin legea de aprobare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 102/2001, acest text are următoarea redactare: „La reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile forestiere este admisă numai proba cu înscrisuri: acte de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativa agricolă de producţie, registrul agricol, evidentele cooperativei agricole de producţie, ale amenajamentelor silvice şi pastorale, precum şi alte înscrisuri, cu data certa din perioada respectiva.”Principala critica de neconstituţionalitate se referă la faptul ca aceste dispoziţii, stabilind ca la reconstituirea dreptului de proprietate este admisă numai proba cu înscrisuri, creează o diferenţa de tratament pentru acelaşi obiect al proprietăţii, respectiv terenurile. În opinia autorului excepţiei se creează o inegalitate între doi fosti proprietari de terenuri cu vegetaţie forestieră, unul având probe scrise, iar celălalt, din motive de forta majoră sau caz fortuit, neputând aduce acte doveditoare.Curtea constata ca asupra constituţionalităţii acestui text s-a pronunţat prin Decizia nr. 173 din 12 iunie 2002 referitoare la constituţionalitatea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea şi completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 18/1991, republicată, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002, statuand ca aceste dispoziţii sunt constituţionale.Cu acel prilej Curtea a stabilit ca reglementarea sistemului probator, inclusiv ierarhizarea probelor şi raporturilor dintre ele, este atributul exclusiv al legiuitorului. Cele doua ipoteze ale reconstituirii dreptului de proprietate nu vizează situaţii identice, deoarece exista numeroase şi importante diferenţe între regimul juridic al terenurilor agricole şi al celor forestiere (de exemplu: modul în care au intrat în patrimoniul statului sau, după caz, în proprietatea fostelor cooperative agricole de producţie, persoanele cărora le-au putut aparţine anterior şi, ca urmare, cu privire la beneficiarii reconstituirii, particularităţile economice şi sociale ale terenurilor etc.) Astfel, terenurile agricole au intrat, cu sau fără titlu, în proprietatea statului sau a cooperativelor de producţie, iar ulterior, în decursul timpului, unele dintre acestea au făcut obiectul unor schimburi impuse de acte de comasare, au fost transmise în administrarea unor unităţi de stat sau în folosinţă unor organizaţii obşteşti ori a unor unităţi cooperatiste; o parte dintre aceste terenuri şi-au schimbat de-a lungul timpului categoria de folosinţă, de exemplu, prin includerea în perimetrul construibil al localităţilor şi atribuirea lor pentru construcţii civile sau industriale; altele au făcut obiectul unor importante investiţii etc. Aceasta stare de fapt, existenta la momentul adoptării Legii fondului funciar nr. 18/1991, a impus ca pentru reconstituirea dreptului de proprietate să se prevadă printre mijloacele de proba şi proba cu martori, tocmai în scopul identificarii suprafeţelor de teren şi a foştilor proprietari. Or, dispoziţia criticata vizează o alta situaţie, aceea a reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.Curtea Constituţională a stabilit, de altfel, printr-o jurisprudenta constanta, ca legiuitorul este îndreptăţit sa adopte soluţii diferite pentru situaţii ce se deosebesc între ele, în măsura în care prevederile legale se aplică, fără nici o discriminare, tuturor celor aflaţi în aceeaşi situaţie. Astfel, prin Decizia nr. 104 din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 26 februarie 1996, s-a statuat ca "principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor implica un tratament egal pentru situaţii identice sau similare şi nicidecum acelaşi tratament pentru situaţii diferite. Uniformitatea este, de aceea, contrară egalităţii în drepturi, care implica dreptul la diferentiere pentru situaţii care, prin natura lor, nu sunt identice".Curtea constata ca atât soluţia, cat şi considerentele din decizia menţionată sunt valabile şi în aceasta cauza, neexistand elemente noi, de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, modificat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 102/2001, excepţie ridicată de Mihai Gh. Nemtisor în Dosarul nr. 1.460/2001 al Judecătoriei Bicaz.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 februarie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Maria Bratu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește