DECIZIE nr. 50 din 31 ianuarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. (1) şi art. 82 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. (1) şi art. 82 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Ahmad Daas în Dosarul nr. 540/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 15 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 540/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (1) şi art. 82 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Ahmad Daas într-o cauză de contencios administrativ, având ca obiect anularea dispoziţiei de părăsire a teritoriului României şi prelungirea dreptului de şedere în România.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 59 alin. (1) încalcă dispoziţiile constituţionale care garantează şi cetăţenilor străini care locuiesc în România dreptul la instruire prin învăţământul superior, întrucât delimitarea perioadei de studiu implică o îngrădire a acestui drept. În ceea ce priveşte art. 82 alin. (1), se susţine că este neconstituţional prin aceea că împotriva dispoziţiei de părăsire a teritoriului nu poate fi exercitată decât o singură cale de atac, fiind exclus dublul grad de jurisdicţie.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu contravin normelor constituţionale şi internaţionale invocate referitoare la dreptul la învăţătură şi nici celor care reglementează accesul la justiţie.Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege ce fac obiectul excepţiei sunt constituţionale. În acest sens, arată că acestea nu aduc atingere dreptului de acces liber la justiţie şi la folosirea căilor de atac sau dreptului la un proces echitabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 59 alin. (1) şi ale art. 82 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004. Prevederile art. 59 alin. (1) din ordonanţă au fost modificate prin art. 6 subpct. II, pct. 27 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorităţii pentru străini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007, iar cele ale art. 82 alin. (1), prin art. I pct. 68 din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007. Ca urmare a acestor modificări, textele de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 59 alin. (1): "Străinului căruia i s-a acordat sau, după caz, i s-a prelungit dreptul de şedere în scop de studii în România poate schimba profilul de studiu sau al specializării profesionale, în conformitate cu legislaţia în vigoare, cu condiţia ca durata totală a şederii prevăzută pentru studiile iniţiale să nu fie depăşită.";– Art. 82 alin. (1): "Decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel Bucureşti, în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru Imigrări, sau la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea teritorială care a emis decizia de returnare. Instanţa soluţionează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanţei este irevocabilă."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 59 alin. (1) criticate încalcă prevederile din Legea fundamentală cuprinse la art.18 alin. (1), care garantează cetăţenilor străini şi apatrizilor care locuiesc în România protecţia generală a persoanelor şi a averilor, şi la art. 32 alin. (1) referitor la modalităţile de asigurare a exercitării dreptului la învăţătură. Prevederile art. 82 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 sunt criticate prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, precum şi la prevederile art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un recurs efectiv, şi la cele ale art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, cuprins în Protocolul nr. 7 la această Convenţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 59 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 oferă străinului posibilitatea de a-şi împlini aspiraţiile intelectuale şi de a-şi valorifica pe deplin vocaţia profesională prin schimbarea profilului studiilor sau a specializării profesionale în ipoteza în care, pe parcursul frecventării cursurilor învăţământului universitar, îşi dă seama că o asemenea schimbare este benefică pentru el. Singura condiţie care i se impune este de a finaliza studiile în intervalul de timp pentru care i s-a acordat sau, după caz, i s-a prelungit dreptul de şedere în scop de studii în România. Această limitare în timp a perioadei în care pot fi efectuate studiile nu reprezintă o nesocotire a prevederilor constituţionale care garantează cetăţenilor străini şi apatrizilor care locuiesc în România protecţia generală a persoanelor şi a averilor. În plus, textul de lege criticat nu este contrar nici dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Legea fundamentală referitoare la modalităţile de asigurare a exercitării dreptului la învăţătură.Cu privire la dispoziţiile art. 82 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, Curtea s-a mai pronunţat prin prisma unor critici similare şi, deşi obiectul excepţiei îl constituia textul în varianta anterioară modificării survenite prin Legea nr. 56/2007, soluţia de respingere ca neîntemeiată a excepţiei şi argumentele pe care aceasta a fost motivată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, textul de lege criticat păstrând soluţia legislativă anterioară, iar critica de neconstituţionalitate neconţinând elemente noi, de natură să justifice modificarea jurisprudenţei Curţii. În acest sens, se poate menţiona Decizia nr. 350 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 29 mai 2006, sau Decizia nr. 542 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 1 august 2006.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. (1) şi ale art. 82 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Ahmad Daas în Dosarul nr. 540/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește