DECIZIE nr. 50 din 13 ianuarie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Artigen” – S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 4.221/59/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textul de lege criticat nu nesocoteşte prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.221/59/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Artigen” – S.R.L. din Timişoara într-o acţiune, aflată în stadiul de recurs, formulată împotriva unei sentinţe prin care a fost admisă excepţia de nelegalitate a unui ordin al ministrului de finanţe.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 5 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul legal criticat are următorul cuprins:– Art. 4 alin. (3): "Soluţia instanţei de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare şi se judecă de urgenţă şi cu precădere.".În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituţionale, întrucât creează o situaţie discriminatorie, prin avantajarea recurentului, în măsura în care textul de lege este interpretat în sensul că termenul de recurs curge de la data comunicării de către instanţa de judecată a sentinţei recurate, chiar dacă respectiva sentinţă fusese anterior comunicată recurentului de către partea adversă.Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei sunt cele ale art. 52 alin. (1), potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei, şi cele ale art. 124 alin. (2), potrivit cărora justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstitu ţionalitate nu este întemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu poate reţine criticile de neconstituţionalitate formulate de autorul acesteia. Invocarea prevederilor art. 52 alin. (1) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie în argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, din perspectiva abordată de autorul excepţiei, este nefondată.Comunicarea hotărârilor judecătoreşti către părţi constituie una dintre garanţiile unui proces echitabil, făcându-se în scopul exercitării de către acestea a căii de atac a recursului, dacă apreciază că este necesar un asemenea demers. Numai cunoscând conţinutul hotărârii părţile pot decide dacă o contestă sau nu prin intermediul recursului şi ce argumente trebuie să formuleze pentru a învedera netemeinicia sau nelegalitatea acesteia. Această comunicare nu poate fi realizată însă în cadrul unei justiţii private, prin intermediul unor mecanisme instituite de părţile din proces, a căror voinţă poate fi incertă, variabilă şi greu de stabilit, ci trebuie pusă sub garanţia legii. Justiţia este o prerogativă care aparţine statului şi se realizează prin organele sale specializate, prevăzute de lege, care includ atât instanţele şi judecătorii, cât şi auxiliarii justiţiei. De aceea, justiţia se înfăptuieşte, potrivit art. 124 alin. (1) din Constituţie, în numele legii, referirea fiind făcută inclusiv la aspectele procedurale. Aşadar, întrucât justiţia este un serviciu public al statului, nu se poate admite ipoteza enunţată de autorul excepţiei, care este nemulţumit de lipsa consecinţelor juridice în cazul în care face el însuşi, în locul instanţei de judecată, comunicarea copiei hotărârii susceptibile de a fi recurată.În plus, Curtea observă că semnificaţia prevederii cuprinse în art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală este că justiţia se înfăptuieşte prin acelaşi sistem de organe, cel al instanţelor judecătoreşti – care, aşa cum rezultă din prevederile art. 126 alin. (1) din Constituţie, sunt numai cele stabilite prin lege -, şi că toate persoanele au o vocaţie egală de a le fi aplicabile aceleaşi dispoziţii legale, indiferent că este vorba de norme de fond sau de procedură. Or, textul de lege criticat nu se abate de la toate aceste exigenţe.Nici dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Constituţie nu pot fi reţinute ca temei al constatării neconstituţionalităţii prevederii legale ce constituie obiect al excepţiei. Prin instituirea posibilităţii exercitării recursului împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de contencios administrativ în soluţionarea excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual, în condiţiile detaliate în cuprinsul textului de lege criticat, acesta oferă persoanei interesate o modalitate concretă de a beneficia, într-o manieră eficientă, de dispoziţiile constituţionale mai sus amintite.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Artigen” – S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 4.221/59/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește