DECIZIE nr. 5 din 4 februarie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIon Bonini – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal, ridicată de Garba Vasile în Dosarul nr. 568/1998 al Judecătoriei Insuratei din judeţul Brăila.La apelul nominal s-a prezentat Garba Vasile, personal şi asistat de avocatul Ciubotariu Mihai, în baza împuternicirii avocatiale depuse la dosar, lipsa fiind Societatea Comercială "Stanriz" – S.A. din Stancuta, judeţul Brăila, legal citata.Faţa de declaraţia părţilor că nu au cereri prealabile de formulat se constata cauza în stare de judecată şi se da cuvântul în fond.Avocatul Ciubotariu Mihai arata ca inculpatul Garba Vasile a fost trimis în judecata pentru săvârşirea infracţiunii de gestiune frauduloasă, prevăzută la art. 214 din Codul penal, text legal care încalcă dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Or, potrivit art. 214 alin. 3 din Codul penal, dacă bunul este proprietate privată, cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte proprietatea statului, acţiunea penală pentru fapta prevăzută la alin. 1 se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Prin urmare, textul atacat face o deosebire între proprietatea privată aparţinând persoanei fizice şi proprietatea privată a statului, ceea ce contravine prevederii constituţionale menţionate. În concluzie, se solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arata ca dispoziţiile art. 214 alin. 3 din Codul penal sunt neconstituţionale, deoarece pentru proprietatea privată prevăd un regim juridic diferenţiat sub aspectul plângerii prealabile. Se încalcă astfel prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, care se referă la ocrotirea în mod egal atât a proprietăţii aparţinând persoanelor fizice ori persoanelor juridice de drept privat, cat şi a proprietăţii private a statului. Rezultă ca acţiunea penală trebuie să se pună în mişcare doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate şi atunci când bunul este în întregime sau în parte în proprietatea privată a statului. Faţa de cele arătate se solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.C U R T E A,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Judecătoria Insuratei, prin Încheierea din 4 noiembrie 1998, pronunţată în Dosarul nr. 568/1998, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal, ridicată de Garba Vasile.Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Insuratei inculpatul Garba Vasile a fost trimis în judecata pentru săvârşirea infracţiunii de gestiune frauduloasă, prevăzută la art. 214 din Codul penal, reţinându-se în sarcina sa ca, în calitate de şef al fermei nr. 4 din cadrul Societăţii Comerciale "Stanriz" – S.A. Stancuta, judeţul Brăila, a aprobat efectuarea unor lucrări şi folosirea unor utilaje fără plata, producand astfel cu rea-credinţa un prejudiciu.În faţa instanţei judecătoreşti, la termenul de judecată din 4 noiembrie 1998, inculpatul Garba Vasile a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal, sustinand ca acest text legal contravine dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, deoarece face o "deosebire între proprietatea privată aparţinând persoanei fizice şi proprietatea privată a statului". Aceasta deosebire ar rezultă din faptul ca "în cazul în care partea vătămată este o societate cu capital integral sau în parte de stat nu se poate face aplicarea prevederilor art. 131 şi 132 din Codul penal (lipsa plângerii prealabile şi împăcarea părţilor)".Judecătoria Insuratei, exprimandu-şi opinia, a considerat ca excepţia de neconstituţionalitate invocată este intemeiata.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece art. 214 alin. 3 din Codul penal stabileşte o norma de alegere pentru partea vătămată, atunci când aceasta nu este statul, considerând-o singura în măsura sa aprecieze dacă este cazul să facă plângere prealabilă în vederea declanşării acţiunii penale. În ceea ce priveşte proprietatea statului, în cazul săvârşirii infracţiunii de gestiune frauduloasă, legiuitorul a stabilit o procedură proprie pentru declanşarea urmăririi penale, organele de urmărire penală putându-se sesiza şi din oficiu, în paralel însă cu obligaţia părţii vătămate de a sesiza organele în drept. Prin aceasta prevedere legală s-a dorit ca ocrotirea acestui tip de proprietate sa nu fie lăsată la aprecierea părţilor vătămate. Cu referire la regimul sanctionator, se arata ca art. 214 din Codul penal nu face nici un fel de distincţie, sancţiunea fiind aceeaşi, proprietatea privată fiind ocrotită în mod egal, indiferent de titularul dreptului de proprietate.În punctul sau de vedere Guvernul arata ca, deşi dispoziţiile art. 214 alin. 3 din Codul penal au fost introduse prin Legea nr. 140/1996, ele nu au fost corelate cu prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie. Astfel alin. 3 al art. 214 din Codul penal prevede un regim juridic diferenţiat sub aspectul incidentei plângerii prealabile, deoarece acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate în cazul „proprietăţii private particulare” şi din oficiu când „priveşte proprietatea privată a statului”. Pentru aceste considerente, se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate invocată este intemeiata.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.C U R T E A,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia ridicată, fiind legal sesizată.Critica de neconstituţionalitate priveşte art. 214 alin. 3 din Codul penal, potrivit căruia: "Dacă bunul este proprietate privată, cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte proprietatea statului, acţiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. 1 se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate."Rezultă ca acţiunea penală împotriva celui care, prin gestiune frauduloasă, a pricinuit o paguba unei persoane, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, poate fi pusă în mişcare numai în baza plângerii prealabile a persoanei vătămate. În situaţia în care bunul este proprietatea privată a statului, punerea în mişcare a acţiunii penale nu este condiţionată de existenta plângerii prealabile a persoanei vătămate, ci se declanseaza din oficiu.Curtea Constituţională constata ca prin art. 214 alin. 3 din Codul penal se face o diferentiere neconstitutionala între protecţia proprietăţii private a statului şi protecţia proprietăţii private a altor subiecte de drept, atunci când se precizează ca, dacă "bunul este proprietate privată, cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate". Aceste dispoziţii contravin prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, care asigura o egala ocrotire a proprietăţii aparţinând persoanelor fizice ori persoanelor juridice de drept privat, precum şi a proprietăţii private a statului. Asa fiind, în privinta bunurilor care formează obiectul proprietăţii private, statul nu poate beneficia de o ocrotire juridică diferita de aceea a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat.În consecinţa, în temeiul art. 214 alin. 3 din Codul penal, punerea în mişcare a acţiunii penale se poate face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, atât în cazul în care bunul aparţine persoanelor fizice sau persoanelor juridice de drept privat, cat şi atunci când bunul este în întregime sau în parte proprietatea privată a statului.În sensul celor arătate este şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 177 din 15 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi 25 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Admite excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de Garba Vasile în Dosarul nr. 568/1998 al Judecătoriei Insuratei din judeţul Brăila, şi constata ca dispoziţia "cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului" prevăzută la art. 214 alin. 3 din Codul penal este neconstitutionala.Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 februarie 1999.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistentFlorentina Geangu––––○

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește