DECIZIE Nr. 5 din 23 ianuarie 1996

Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorAntonie Iorgovan – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorIoan Griga – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol pronunţarea asupra recursului declarat de Negru Ilie, împotriva Deciziei nr. 100, pronunţată la data de 25 octombrie 1995, prin care Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata, în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Decretul-lege nr. 24/1990 privind sancţionarea ocupării abuzive a locuinţelor din fondul locativ de stat.Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 23 ianuarie 1996, în lipsa părţilor, legal citate.Magistratul-asistent referă asupra recursului care a fost formulat şi motivat în termenul legal.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea deciziei atacate, subliniind ca Decretul-lege nr. 24/1990 nu are caracter temporar, sens în care s-a pronunţat şi Secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie prin Decizia nr. 2.238/1993.În continuare, arata ca fondul locativ de stat supus repartizării şi închirierii este o valoare apărată de legea penală, incriminarea ocupării abuzive a acestor locuinţe fiind pe deplin justificată de pericolul social pe care îl reprezintă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Decizia nr. 100 din 25 octombrie 1995, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata, în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Decretul-lege nr. 24/1990, invocată de inculpatul Negru Ilie în Dosarul nr. 1.767/1995 al Judecătoriei Medias.Împotriva acestei decizii, Negru Ilie declara recurs în termen, pentru următoarele motive:1. Excepţia de neconstituţionalitate a fost soluţionată fără citarea părţilor, în prima instanţa.2. Decretul-lege nr. 24/1990 este o lege temporară impusa de momentele imediat postrevolutionare, care astăzi nu mai exista. Deoarece nu a fost precizat „un termen de încetare a aplicării ei”, se încalcă prevederile art. 23 alin. (9) din Constituţie, inculpatul fiind trimis în judecata în baza unei legi care nu mai poate fi aplicată.În final, recurentul solicita trimiterea dosarului Curţii Supreme de Justiţie.Asupra excepţiei de neconstituţionalitate a Decretului-lege nr. 24/1990 s-au solicitat, încă din faza judecaţii în prima instanţa, punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului şi al Guvernului, care au fost cuprinse în decizia recurată.CURTEA,examinînd încheierea de sesizare, decizia atacată, motivele de recurs, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile Decretului-lege nr. 24/1990 raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:Faţa de prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, motivul de recurs vizind necitarea, în prima instanţa la Curtea Constituţională, a autorului excepţiei de neconstituţionalitate, nu poate fi primit, deoarece, dacă judecătorul-raportor considera ca excepţia este vadit nefondata, înştiinţează pe preşedinte pentru convocarea completului de judecată, care poate hotărî, cu unanimitate de voturi, sa respingă excepţia, fără citarea părţilor. Aceasta nu afectează dreptul la apărare şi contradictorialitatea care sunt realizate pe tot cursul procesului.Critica care vizează un presupus caracter temporar al Decretului-lege nr. 24/1990 este neîntemeiată, deoarece acest act normativ nu prevede un termen până la care rămâne în vigoare. De asemenea, Decretul-lege nr. 24/1990 nu are nici caracter excepţional, întrucît, deşi a fost adoptat în condiţiile evenimentelor din decembrie 1989, existenta lui nu este condiţionată de existenta unor astfel de evenimente şi deci nu contravine dispoziţiilor art. 23 alin. (9) din Constituţie, care precizează ca: „Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decît în condiţiile şi în temeiul legii”.În ceea ce priveşte solicitarea recurentului ca dosarul să fie trimis Curţii Supreme de Justiţie, aceasta nu poate fi satisfacuta, deoarece, potrivit practicii, de îndată ce decizia Curţii Constituţionale va fi definitivă, dosarul urmează să fie restituit Judecătoriei Medias, în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.Prin referire la art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu a reţinut nici un motiv de recurs de ordine publică pe care să-l invoce din oficiu cu privire la decizia care face obiectul recursului.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul formulat de Negru Ilie împotriva Deciziei nr. 100, pronunţată de Curtea Constituţională la data de 25 octombrie 1995.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 23 ianuarie 1996.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Doina Suliman–––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește