DECIZIE Nr. 5*) din 17 ianuarie 1995

Notă …
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 36 din 28 martie 1995, publicată în continuare. Ion Filipescu – preşedinteViorel Mihai Ciobanu – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorDoina Suliman – magistrat-asistentCompletul de judecată, convocat fără citarea părţilor potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, examinînd excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 218/1960 şi a Decretului nr. 712/1966, invocată de contestatorul Plesoianu Radu Nicolae în Dosarul nr. 8.617/1993 al Judecătoriei Rimnicu Vilcea, constata următoarele: Judecătoria Rimnicu Vilcea, prin Încheierea din 13 septembrie 1994, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului nr. 218/1960, astfel cum au fost modificate prin Decretul nr. 712/1966, invocată de contestatorul Plesoianu Radu Nicolae, care însă nu argumenteaza excepţia. Intimata, Consiliul Local al Comunei Sinesti, prin reprezentant, este de acord cu cererea contestatorului, dar nu-şi exprima punctul de vedere cu privire la excepţie. Judecătoria Rimnicu Vilcea, exprimindu-şi opinia potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, considera intemeiata excepţia şi apreciază ca cele doua decrete au fost implicit abrogate prin art. 150 alin. (1) din Constituţie. Pentru a ajunge la aceasta concluzie, instanţa retine ca bunul în litigiu nu a intrat în proprietatea statului sau în administrarea unităţilor care au exploatat bunul prin naţionalizare, expropriere sau în temeiul vreunui act juridic ci, dimpotriva, el a fost luat în posesie în mod samavolnic, apreciind ca actele normative atacate sunt contrare şi Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. Deşi Judecătoria Rimnicu Vilcea s-a pronunţat în considerentele încheierii de sesizare în sensul că actele normative atacate sunt abrogate implicit potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, Curtea Constituţională este competenţa să se pronunţe asupra excepţiei invocate. Chiar dacă dispoziţiile legale atacate sunt anterioare Constituţiei din 1991, este de observat ca excepţia nu are în vedere aplicarea unor acte normative după intrarea în vigoare a Constituţiei şi deci nu se pune problema de a alege între competenţa instanţei în căderea căreia este aplicarea legii şi competenţa Curţii Constituţionale, ci este vorba de efectele aplicării dispoziţiilor legale anterioare Constituţiei, deci de admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel încât competenţa aparţine numai Curţii. În acest sens s-a statuat şi prin deciziile nr. 2/1993 şi nr. 5/1993. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit în cauza, dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, retine: Prin art. III alin. 1 din Decretul nr. 218/1960 s-a stabilit ca "Dreptul la orice acţiuni având ca obiect restituirea, în natura sau prin echivalent, a unui bun intrat, înainte de data publicării decretului de faţa, în posesiunea statului, în aceea a unei organizaţii cooperatiste sau a oricărei alte organizaţii obşteşti, fie fără nici un titlu, fie în cadrul procedurii prevăzute de Decretul nr. 111/1951, se prescrie prin doi ani socotiţi de la data când a avut loc intrarea în posesiune". În acelaşi termen se prescrie şi dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executoriu obţinut în urma exercitării vreunuia dintre drepturile la care se referă alin. 1 (art. III alin. 2). În sfârşit, prin art. III alin. 3 s-a stabilit ca dispoziţiile art. 13 – 17 din Decretul nr. 167/1958 nu sunt aplicabile acestei prescripţii. Prin Decretul nr. 712/1966 s-a stabilit ca bunurile care se încadrează în prevederile art. III din Decretul nr. 218/1960 şi se afla în posesia unei organizaţii socialiste sunt considerate proprietate de stat de la data intrării lor în posesia statului sau a oricărei organizaţii socialiste. Se prevede, de asemenea, ca bunurile avute în vedere de text, care la data publicării decretului se afla în posesia unei organizaţii cooperatiste sau unei alte organizaţii obşteşti, vor rămâne în folosinţă acestora, urmînd ca, pentru viitor, sa li se aplice dispoziţiile legale care reglementează transmiterea bunurilor statului în folosinţă unor asemenea organizaţii. După cum se poate observa, suntem în prezenta unui drept de proprietate constituit potrivit unor acte normative anterioare Constituţiei. Se solicita ca aceste acte normative să fie declarate neconstituţionale. În rezolvarea cauzei trebuie distins, pe de o parte, între constituirea dreptului şi efectele sale sub imperiul actelor normative anterioare şi care sunt atacate, şi efectele dreptului constituit anterior care se produc în continuare, sub regimul Constituţiei din 1991, pe de altă parte. Legea posterioară, deci Constituţia din 1991, nu poate atinge dreptul născut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar insemna ca ea să fie aplicată retroactiv, ceea ce interzice art. 15 alin. (2) din Constituţie. Noua lege poate modifica regimul juridic anterior, poate suprima acest drept sau îl poate înlocui cu un alt drept care astfel se naşte, cum ar fi cazul reconstituirii dreptului abolit de legea anterioară. Dar, fără retroactivitate, noua lege nu poate desfiinta modalitatea în care legea anterioară a constituit dreptul respectiv. Aceasta concluzie nu este infirmata de faptul ca dreptul de proprietate al Statului, constituit pe baza decretelor atacate, reprezintă o situaţie juridică în curs, deoarece în acest caz nu mai suntem în domeniul neretroactivitatii, ci în acela al aplicării imediate a legii noi, astfel încât dreptului de proprietate constituit anterior Constituţiei îi sunt aplicabile prevederile regimului constituţional actual. Prin excepţia invocată se urmăreşte repararea, în natura, a daunelor suferite prin aplicarea actelor normative atacate. Dar art. 77 din Legea nr. 58/1991 prevede că reparaţiile pentru bunurile preluate de stat în mod abuziv se vor reglementa printr-o lege specială, iar art. 26 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 stabileşte ca repararea daunelor suferite anterior intrării în vigoare a Constituţiei din 1991 se reglementează prin lege. Deci repararea unor asemenea daune este rezervată legii şi nici un organ de jurisdicţie nu poate, fără încălcarea acestor prevederi şi a principiului separarii puterilor în stat, să se substituie legiuitorului în soluţionarea problemei respective. Asa fiind, în situaţia în care ar fi sesizată cu ilegalitati şi abuzuri, cu încălcări ale ordinii constituţionale săvârşite înainte de intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991, Curtea Constituţională nu este competenţa să le rezolve. Dacă ar face un asemenea lucru, Curtea Constituţională însăşi ar încalcă Constituţia şi principiile dreptului, pentru ca ar inlatura un abuz, o ilegalitate, printr-o arogare abuzivă de competenţa, ceea ce este evident în afară ideii de justiţie constituţională. Clarificarea şi rezolvarea unor asemenea situaţii revin numai autorităţilor publice competente, deoarece, potrivit art. 123 alin. (1) din Constituţie, justiţia se înfăptuieşte în numele legii, deci prin aplicarea ei, nu prin ignorarea unor dispoziţii legale. În sensul acestor considerente, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat şi prin alte decizii, precum deciziile nr. 3/1993, nr. 5/1993, nr. 14/1993 şi nr. 27/1993. Chiar dacă ele se referă la alte acte normative anterioare Constituţiei, cum ar fi Decretul nr. 92/1950, H.C.M. nr. 606/1959, Decretul nr. 223/1974, motivele care au stat la baza lor sunt pe deplin valabile şi în cauza de faţa şi deci nu justifica îndepărtarea Curţii de la practica sa. În aceasta situaţie, excepţia invocată urmează a fi respinsă ca vadit nefondata. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 218/1960 şi a Decretului nr. 712/1966, invocată de Plesoianu Radu Nicolae în Dosarul nr. 8.617/1993 al Judecătoriei Rimnicu Vilcea. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la data de 17 ianuarie 1995. PREŞEDINTE,acad. prof. dr. doc. Ion FilipescuMagistrat-asistent,Doina Suliman––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește