DECIZIE nr. 5 din 15 ianuarie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. 2 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, preluate de art. 19 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor



Nicolae Popa – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorGabriela Ghita – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. 2 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Incov” – S.A. din Alba Iulia în Dosarul nr. 204/2001 al Tribunalului Alba – Secţia civilă.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public arata ca ulterior sesizării Curţii Legea nr. 32/1968 a fost abrogată prin Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, însă dispoziţia legală criticata a fost preluată în cuprinsul art. 19 alin. (1) din ordonanţa. Pe fond, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, considerând ca art. 19 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 24 alin. (1) şi în art. 135 alin. (6).CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 20 martie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 204/2001, Tribunalul Alba – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. 2 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Incov” – S.A. din Alba Iulia, având ca obiect soluţionarea recursului împotriva unei sentinţe civile prin care s-a respins plângerea împotriva unui proces-verbal de contravenţie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata ca textul de lege criticat, prin care este permisă încheierea unui act de constatare a unei contravenţii în lipsa contravenientului, încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, precum şi pe cele ale art. 135 alin. (6) privind inviolabilitatea proprietăţii private.Autorul excepţiei mai susţine ca, în practica, "agenţii constatatori, în special când efectuează controale la societăţile comerciale, evita o confruntare cu administraţia acestora" şi prefera sa consemneze ca "contravenientul nu este de faţa, recurgand la un martor pe care îl găseşte pe strada şi pe care nici nu-l identifica corespunzător", expediind ulterior "procesul-verbal întocmit în secret faţă de administraţie", ceea ce face dificila posibilitatea unei apărări şi efectuarea de obiecţiuni.Tribunalul Alba – Secţia civilă, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia este nefondata, întrucât dispoziţiile art. 19 alin. 2 din Legea nr. 32/1968 nu ingradesc dreptul la apărare prevăzut la art. 24 alin. (1) din Constituţie, ci reglementează, prin excepţie, procedura pentru situaţia specială în care contravenientul nu este de faţa din motive mai mult sau mai puţin obiective ori refuza să semneze sau se afla în imposibilitate sa o facă. De asemenea, instanţa considera că nu sunt incalcate nici dispoziţiile art. 135 alin. (6) din Constituţie, întrucât „prin plata unei amenzi legal aplicate nu se încalcă principiul inviolabilitatii proprietăţii, ci se aplică forta de constrângere a statului pentru încălcarea unei norme de drept”.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, întrucât dreptul la apărare al contravenientului nu este afectat, acesta având posibilitatea sa îl exercite pe calea plângerii împotriva procesului-verbal de contravenţie. În ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a plângerii, art. 38 din Legea nr. 32/1968 prevede că instanţa hotărăşte asupra sancţiunii după ce administrează orice alte probe prevăzute de lege. De asemenea, conform opiniei Guvernului, exercitarea în mod concret a dreptului la apărare în faţa instanţei care a soluţionat plângerea poate fi controlată prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, fiind un aspect care priveşte aplicarea legii, ceea ce excede competentei Curţii Constituţionale, astfel cum jurisprudenta acestei Curţi a stabilit. În legătură cu susţinerea ca textul criticat contravine dispoziţiilor art. 135 alin. (6) din Constituţie privind inviolabilitatea proprietăţii private, Guvernul arata ca obligarea la plata unei amenzi contravenţionale legal stabilite „reprezintă exercitarea de către stat a dreptului de coercitie pentru încălcarea unei norme de drept, iar nu lezarea proprietăţii private a societăţii”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum acesta a fost formulat de autorul excepţiei, îl constituie dispoziţiile art. 19 alin. 2 din Legea nr. 32/1968, care au următorul cuprins: „În cazul în care contravenientul nu este de faţa, refuza sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie adeverite de cel puţin un martor. Procesul-verbal, în acest caz, va cuprinde şi numele, prenumele şi domiciliul martorului, numărul şi data actului sau de identitate, cu menţiunea organului care l-a emis, precum şi semnatura martorului. În lipsa de martori, agentul constatator va arata în procesul-verbal din ce cauza acesta a fost încheiat astfel.”Autorul excepţiei susţine ca aceste dispoziţii legale încalcă prevederile constituţionale ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, precum şi pe cele ale art. 135 alin. (6) privind inviolabilitatea proprietăţii private. Aceste texte constituţionale au următorul conţinut:– Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat.";– Art. 135 alin. (6): "Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă."Ulterior sesizării Curţii Constituţionale Legea nr. 32/1968 a fost abrogată prin Ordonanţa Guvernului nr. 2 din 12 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001. Curtea observa însă ca dispoziţiile art. 19 alin. 2 din Legea nr. 32/1968, ce constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, au fost preluate în cuprinsul art. 19 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care are următorul cuprins: „Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se afla de faţa, refuza sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnatura acestuia.”În practica sa jurisdicţională Curtea Constituţională a statuat în mod constant ca, atunci când după ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţia legală criticata a fost modificată sau preluată în noul act normativ, excepţia poate să fie examinata, dacă textul legal, în noua sa redactare, conserva reglementarea iniţială. De aceea, Curtea urmează să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.Examinând dispoziţia legală criticata prin raportare la prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea retine ca nici una dintre criticile formulate nu este intemeiata.I. Referitor la prima critica de neconstituţionalitate privind încălcarea dreptului la apărare consacrat de art. 24 din Constituţie, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, deoarece textul prevede suficiente garanţii care să împiedice încheierea abuzivă a procesului-verbal fără participarea contravenientului. Astfel, aceasta posibilitate nu intervine decât dacă nu exista alta soluţie pentru constatarea contravenţiei săvârşite. Totodată este de observat ca dreptul la apărare este consacrat de art. 24 din Constituţie în sfera activităţii judiciare, or constatarea săvârşirii unei contravenţii, deşi poate avea şi consecinţe judiciare, nu se înscrie în acest cadru. De altfel, alin. (2) al art. 24 din Constituţie se referă chiar la "cursul procesului". Pe de altă parte, este de reţinut şi faptul ca, potrivit dispoziţiilor art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicării acestuia, care se judeca de instanţa judecătorească, iar în cadrul procesului contravenientul îşi poate angaja avocat şi îşi poate face orice apărare pe care o considera necesară. De asemenea, conform art. 34 alin. (1) din ordonanţa, în cadrul procesului pot fi administrate probe în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal.II. Curtea nu poate retine nici critica privind încălcarea art. 135 alin. (6) din Legea fundamentală, întrucât aplicarea în mod legal a unei amenzi pentru o contravenţie săvârşită este consecinţa legitima a încălcării unei norme legale, iar nu o încălcare a dreptului de proprietate. Este relevant în acest sens ca, potrivit art. 41 alin. (8) din Constituţie, bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenţii pot fi confiscate în condiţiile legii.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. 2 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, preluate de art. 19 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Incov”-S.A. din Alba Iulia în Dosarul nr. 204/2001 al Tribunalului Alba – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește