DECIZIE nr. 5*) din 14 ianuarie 1997

referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ale art. 24 alin. 2 şi art. 25 din Legea nr. 112/1995 şi ale art. 31 din Legea nr. 92/1992



––––Notă …
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 122 din 21 mai 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 27 august 1997.Romul Petru Vonica – preşedinteCostica Bulai – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorConstantin Burada – magistrat-asistentCompletul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:Curtea Suprema de Justiţie – Secţia civilă, prin încheierile din 25 septembrie 1996, 18 octombrie 1996 şi 29 octombrie 1996, pronunţate în dosarele nr. 71/1996, nr. 69/1996, nr. 133/1996 şi nr. 1.323/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi art. 330^4 din Codul de procedură civilă, invocate de Filip Victor Corneliu şi Capatana Teodora, Niculescu Marius Alexandru, Jemaneanu Natalia şi Munteanu Elise-Francisca.Excepţiile de neconstituţionalitate formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 334C/1996, nr. 336C/1996, nr. 348C/1996 şi nr. 354C/1996.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi art. 330^4 din Codul de procedură civilă, invocată de Filip Victor Corneliu şi Capatana Teodora în Dosarul nr. 71/1996 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia civilă, se susţine ca aceste dispoziţii contravin art. 1 alin. (3) din Constituţie, principiului autorităţii lucrului judecat, al stabilitatii raporturilor juridice, prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi principiului egalităţii armelor. Pentru aceleaşi motive considera ca şi prevederile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 sunt neconstituţionale.În Dosarul nr. 69/1996 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia civilă, Niculescu Marius Alexandru susţine ca prevederile art. 330, art. 330^1 şi art. 330^2 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, întrucât acorda procurorului general şi ministrului justiţiei "puteri discretionare în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti" şi încalcă principiul separaţiei puterilor în stat.Jemaneanu Natalia, invocand, în Dosarul nr. 133/1996 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia civilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă şi ale art. 31 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, considera ca aceste prevederi sunt neconstituţionale, întrucât ele încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, al stabilitatii raporturilor juridice şi pe cel al autorităţii lucrului judecat şi, totodată, „cenzureaza accesul liber la justiţie”.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, ridicată de Munteanu Elise-Francisca în Dosarul nr. 1.323/1996 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia civilă, se arata ca dispoziţiile art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), ale art. 16, ale art. 125, precum şi ale art. 128. De asemenea, se susţine ca sunt neconstituţionale prevederile art. 25 din Legea nr. 112/1995, întrucât „impieteaza asupra dreptului persoanelor de a se adresa instanţelor de judecată în cazul încălcării unui drept fundamental al cetăţeanului”.Exprimandu-şi opinia, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanţa a considerat excepţiile neintemeiate.Din încheierile de sesizare rezultă ca excepţiile au fost invocate cu privire la prevederile art. 330 şi următoarele din Codul de procedură civilă, însă, din examinarea concluziilor scrise, depuse în motivarea lor, se constată că excepţiile se referă şi la dispoziţiile art. 24 alin. 2 (Dosarul nr. 71/1996) şi ale art. 25 (Dosarul nr. 1.323/1996) din Legea nr. 112/1995, precum şi ale art. 31 din Legea nr. 92/1992 (Dosarul nr. 133/1996). În aceasta situaţie, având în vedere obligaţia instanţei de judecată de a sesiza Curtea cu excepţia astfel cum a fost ridicată de părţi, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, urmează ca prin decizie Curtea să se pronunţe asupra tuturor textelor de lege criticate sub aspectul constituţionalităţii şi nu numai a celor prevăzute, în mod expres, în dispozitivul încheierilor din sesizare.Deoarece excepţiile de neconstituţionalitate se referă la aceleaşi dispoziţii legale şi pentru o mai buna administrare a justiţiei, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 354C/1996, nr. 348C/1996 şi nr. 336C/1996 la Dosarul nr. 334C/1996, urmând a se pronunţa asupra tuturor excepţiilor prin decizia de faţa.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile legale ce fac obiectul excepţiilor raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţiile invocate.Pe fond, se constată că asupra constituţionalităţii art. 330 şi art. 330^2 alin. 2, art. 330^3 şi art. 330^4 din Codul de procedură civilă Curtea Constituţională s-a pronunţat din Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, statuand ca ele sunt constituţionale. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea acestei soluţii, excepţiile de neconstituţionalitate privind aceste prevederi legale urmează, potrivit practicii constante a Curţii Constituţionale, să fie respinse ca vadit nefondate.În legătură cu dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se retine ca, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivă şi obligatorie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, Curtea Constituţională a modificat Decizia nr. 73/1996, prin care se respinsese excepţia de neconstituţionalitate, şi a decis ca prevederile art. 330^1 sunt neconstituţionale în măsura în care acestea se aplică hotărârilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993. Rezultă ca excepţiile de neconstituţionalitate invocate în cauzele de faţa, referitoare la art. 330^1, sunt inadmisibile, în limitele interpretării date, pentru ca, asa cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 107 din 2 noiembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 februarie 1995, o prevedere legală declarata neconstitutionala printr-o decizie a Curţii nu mai poate face obiectul unei noi excepţii. Faptul ca Decizia nr. 96/1996 a constatat neconstituţionalitatea, în limitele interpretării date, nu conduce la o alta consecinţa, deoarece sensul deciziei este circumstantierea legitimitatii constituţionale a textului de lege respectiv. În acest sens, Curtea s-a pronunţat şi prin Decizia nr. 92 din 12 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 20 decembrie 1995.Cu privire la dispoziţiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, este de reţinut ca, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă, Curtea Constituţională a constatat ca acestea sunt neconstituţionale. Având în vedere ca o excepţie de neconstituţionalitate admisă nu mai poate fi reiterata, deoarece potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie şi art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curţii Constituţionale sunt obligatorii erga omnes, excepţiile invocate în cauzele de faţa privind prevederile art. 330^2 alin. 1 sunt lipsite de obiect şi, în consecinţa, urmează a fi, de asemenea, respinse ca vadit nefondate.Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995, invocată de Filip Victor Corneliu şi Capatana Teodora în Dosarul nr. 71/1996 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia civilă, se constată că acesta este un text de trimitere la recursul în anulare asupra constituţionalităţii căruia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin aceeaşi decizie, nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996. Totodată, prevederile art. 24 din Legea nr. 112/1995 au fost declarate constituţionale prin Decizia Plenului nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995. Asa fiind, excepţia urmează a fi respinsă ca vadit nefondata.Cu privire la neconstituţionalitatea art. 31 din Legea nr. 92/1992, ridicată de Jemaneanu Natalia în Dosarul nr. 133/1996 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia civilă, se constată că, potrivit art. 130 alin. (2) din Constituţie, atribuţiile Ministerului Public se exercită în condiţiile legii, iar textul atacat nu contravine atribuţiilor prevăzute în Constituţie. Pe de altă parte, dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 92/1992 nu contrazic statutul constituţional al Ministerului Public, prevăzut de art. 130 şi 131 din Constituţie, care face parte din capitolul VI – Autoritatea judecătorească – al titlului III privind Autorităţile publice. În consecinţa, excepţia este vadit nefondata.În legătură cu excepţia invocată de Munteanu Elise-Francisca în Dosarul nr. 1.323/1996 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia civilă privind neconstituţionalitatea art. 25 din Legea nr. 112/1995, se constată că nici aceasta nu poate fi primită, nefiind relevanta în cauza. Textul criticat prevede că „Prin legi speciale se vor reglementa situaţiile juridice ale altor imobile decât cele care fac obiectul prezentei legi, trecute în proprietatea statului înainte de 22 decembrie 1989, indiferent de destinaţia lor iniţială, inclusiv ale celor demolate pentru cauze de utilitate publică”.Potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate poate să priveasca numai dispoziţiile legale de care depinde judecarea cauzei.În speta, dispoziţiile criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei de către instanţa judecătorească, litigiul având ca obiect cererea de rectificare a cărţii funciare privind imobilul din Timişoara, str. N. Balcescu nr. 5, în sensul radierii dreptului de proprietate al statului dobândit în baza Decretului nr. 92/1950 şi reînscrierea acestui drept pe numele reclamantei.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate invocate de Filip Victor Corneliu şi Capatana Teodora, Niculescu Marius Alexandru, Jemaneanu Natalia şi Munteanu Elise-Francisca în dosarele nr. 71/1996, nr. 69/1996, nr. 133/1996 şi nr. 1.323/1996 ale Curţii Supreme de Justiţie – Secţia civilă, privind:1. Prevederile art. 330, ale art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ale art. 24 alin. 2 şi art. 25 din Legea nr. 112/1995, ale art. 31 din Legea nr. 92/1992.2. Dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, constatând ca, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, Curtea Constituţională a statuat ca prevederile acestui articol sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică hotărârilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.3. Prevederile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, constatând ca excepţiile invocate în legătură cu aceste dispoziţii sunt lipsite de obiect.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată la data de 14 ianuarie 1997.PREŞEDINTE,dr. Romul Petru VonicaMagistrat-asistent,Constantin Burada––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește